PRINÓS prinosuri s. n. 1. (Mai ales in antichitate) Dar oferit divinitatzii (v. ofranda jertfa); p. ext. plocon dat unui stapinitor. SHi lui Apolon inchina jertfiri. Numai de capre shi boi linga marea in veci mishcatoare; Iara prinosul la cer ajungean rotocoale de fumuri. MURNU I. 12. Marele vistier i dus la voda cu prinosul obicinuit. Dar shtiu; cu ploconul banesc. ALECSANDRI T. 1387. ◊ (Poetic) Din fund alearga piriul sarind peste inalte zagazuri de stinci saduca Bistritzeistapine prinosui de unde. VLAHUTZA O. A. 419. ◊ Fig. Mergi drept la ei tu Despot k sa le duci prinos Lui voda a ta spada shi bratzutzi credincios. ALECSANDRI T. II 92. ♦ Fig. Sacrificiu facut de cineva pentru o cauza sociala. Unde este prinosul de munca de generozitate shi de lupta care trebuiau sal aduca societatzii noastre colegii mei deacum cincisprezece ani? GALACTION O. I 336. Citzi oameni din prinosul propriei lor vietzi cauta sa aduca mingiiere celor obiditzi shi sperantza celor slabi. VLAHUTZA O. A. 434. 2. Fig. Omagiu adus cuiva in semn de devotament admiratzie recunoshtintza. Din mihnirea lui singuratica sa inaltze prinos de pomenire pentru aceshti indepartatzi robi. MIRONESCU S. A. 129. Ma simt acum fericit k mia dat insushi prilejul de ai aduce prin aceste rinduri cel dintii prinos de multzumire. ODOBESCU S. III 315. Ea sa inchinat respectuos dinaintea lor lea dat prinosul cuvenit de admirare shi sa oprit deodata precum shtii in fatza cu Despot Eraclidul. ALECSANDRI T. II 47.