prinos sn [At: PSALT. 317/ Pl: ~uri (irg) ~oase / E: slv принось] 1 (In ritualurile religioase mai ales in Antichitate) Ceea ce se ofera k dar in semn de veneratzie de multzumire pentru realizarea unui scop etc. unei divinitatzi unui sfant etc. Si: jertfa ofranda (inv) mantuire plocon (ivr) primeala. 2 (Irg) Pomana. 3 (Spc; irg) Colac mare oferit preotului sau credincioshilor la inmormantari la parastase sau la anumite sarbatori religioase. 4 (Rar) Plocon dat unui stapanitor. 5 (Pgn) Dar. 6 (Pgn) Recompensa. 7 Sacrificiu facut in slujba unei cauze a unei idei etc. 8 Omagiu adus cuiva in semn de devotament de admiratzie de recunoshtintza etc.