OMÁGIU omagii s. n. 1. (In Evul Mediu) Ceremonie care cuprindea juramantul de credintza shi de supunere al unui vasal fatza de suzeranul sau. 2. Manifestare (prin cuvinte gesturi etc.) a credintzei respectului admiratziei sau recunoshtintzei fatza de cineva; ofranda prinos. ◊ Expr. Omagiile mele = formula de salut respectuos. Din it. omaggio.

omagiu sn [At: SHINCAI HR. I 354/33 / V: (iuz) homaghium homagi ~aj / Pl: ~i shi (iuz) ~ri ~age / E: lat homagium it omaggio fr hommage] 1 (In feudalism) Juramant de credintza shi de supunere al unui vasal catre suzeranul sau. 2 Manifestare prin cuvinte gesturi etc. a credintzei respectului admiratziei sau recunoshtintzei fatza de cineva Si: prinos.

OMÁGIU omagii s. n. 1. (In evul mediu) Ceremonie care cuprindea juramantul de credintza shi de supunere al unui vasal fatza de suzeranul sau. 2. Manifestare (prin cuvinte gesturi etc.) a credintzei respectului admiratziei sau recunoshtintzei fatza de cineva; ofranda prinos. ◊ Expr. Omagiile mele = formula de salut respectuos. Din it. omaggio.

OMÁGIU omagii s. n. 1. Manifestare (prin cuvinte gesturi etc.) a respectului admiratziei sau recunoshtintzei fatza de cineva. Din iarba rupse un mac roshu de cimp SHil puse k omagiu peun panou. D. BOTEZ F. S. 41. Se disputau care de care sai aduca mai multe omagii. BOLINTINEANU O. 417. Simt o placuta datorie atzi prezenta aici omagiile mele de autor. ALECSANDRI T. II 54. Omagiile mele formula ceremonioasa de salut v. respect. 2. (in orinduirea feudala) Ceremonie de inchinare care cuprindea juramintul de credintza shi supunere al unui vasal catre suveranul sau. Pl. shi: (invechit) omage (ALECSANDRI T. 1308) omagiuri (ALEXANDRESCU M. 189).

OMÁGIU s.n. 1. Juramant de credintza facut de un vasal seniorului sau; raport dintre vasal shi senior; supunere catre suzeran. 2. Semn de respect de admiratzie pentru cineva. [Pron. giu pl. i var. omaj s.n. / < lat. homagium it. omaggio cf. fr. hommage].

OMÁGIU s. n. 1. (in evul mediu) juramant de credintza shi de supunere facut de un vasal catre suzeranul sau. 2. manifestare a credintzei respectului admiratziei fatza de cineva. (< lat. homagium it. omaggio fr. hommage)

OMÁGIU ~i n. 1) Donatzie oferita in semn de respect sau admiratzie fatza de cineva; prinos; ofranda. ◊ ~ile mele formula de salut reverentzios. ~ din partea autorului formula de dedicatzie a unei cartzi. 2) ist. Juramant de devotament al unui vasal fatza de suveranul sau. [Sil. giu] /<it. ommagio fr. hommage

omagiu n. 1. indatorirea vasalului catre suzeranul sau; 2. fig. supunere respect: a prezenta omagiile sale; 3. dar respectuos ofranda: omagiu de recunoshtintza (= fr. hommage).

*omágiŭ n. shi áj n. pl. e (fr. hommage d. mlat. hominaticum de unde s’a facut *omnage ommage scris azĭ cu h fiindca vine d. lat. homo om. V. omenie). Obligatziunea vasaluluĭ fatza de suzeranu luĭ. Fig. Respect veneratziune: omagiŭ virtutziĭ. Dar respectuos prinos: a face cuĭva omagiu uneĭ cartzĭ saŭ omagiŭ cu o carte. A prezenta cuĭva omagiile tale aĭ prezenta salutarĭ complimente shi alte expresiunĭ de politetza.

omaj sn vz omagiu

omágiu [giu pron. gĭu] s. n. art. omágiul; pl. omágii art. omágiile (gii)

omágiu s. n. [giu pron. gĭu] art. omágiul; pl. omágii art. omágiile (sil. gii)

omagiu

omagiu gii.

OMÁGIU s. v. glorie.

OMAGIU s. cinste cinstire elogiu glorie lauda marire preamarire preaslavire proslavire slava slavire (inv.) marie pohfala pohvalenie. (Aducetzi ~ eroilor patriei.)

omágiu (omágii) s. n. Manifestare de respect; prinos ofranda. It. omaggio. Der. omagia vb. (a aduce omagiu); omagial adj. (de omagiu).

omagiu omagii s. n. (pub. peior.) lucrare sau manifestare pseudoartistica de preamarire a familiei Ceaushescu.