DEGEÁBA adv. 1. In zadar fara niciun folos zadarnic. 2. Fara plata gratis. De⁴ + geaba.

degeába [At: (a. 1816) IORGA S. D. VII 16 / V: dag~ deag~ deajá~ ~ba dejá~ dig~ / E: de⁴ + geaba] 1 av Fara rost. 2 av In mod inutil. 3 av Zadarnic. 4 av In van. 5 av (Icn) Cu rost. 6 av (Ilcj; reg) ~ k Cu toate k. 7 av (Pfm; ie) Ai fi cuiva ~ A nu avea folos de pe urma unui efort. 8 av (Iae) A avea in mod inutil o calitate. 9 av (Ie) A sta (sau a shedea) ~ A nu face nimic. 10 av (Iae) A nu avea ocupatzie. 11 av (Pfm; ie) A manca paine ~ A nushi merita mancarea. 12 av (Pfm; ie) A face (sau a tzine) umbra pamantului ~ A trai inutil. 13 av (Pfm; ie) A purta caciula ~ A nu avea demnitate. 14 av (Pfm; ie) Ashi raci gura ~ A vorbi fara a fi luat in seama. 15 av (SHi precedat de pp „pe”) Fara motiv. 16 av Fara nici o plata Si: gratuit. 17 sf ( Reg) Boala a oilor care se manifesta prin umflare shi prin nevoia de a sta culcat.

DEGEÁBA adv. 1. In zadar fara nici un folos zadarnic. 2. Fara plata pe gratis. De⁴ + geaba.

DEGEÁBA adv. 1. In zadar zadarnic fara rost fara nici un folos. Sa nu mai umble unul shi altul dupa intzelegeri cu boierii cai degeaba. Sai stringan chingi de la bun inceput. GALAN Z. R. 249. Nu putetzi degeabai orice truda Sa legatzi cu lantzuri primavara. BENIUC V. 80. Degeaba imprashtii tu vintul Din coama piciorul tau scurma Degeaba pamintul. COSHBUC P. II 28. Degeaba mai batzi apan chiua sa saleaga unt. CREANGA P. 118. 2. (Uneori precedat de prep. «pe») Fara plata pe nimic gratis. Noi am mincat degeaba shi banii pentru pine i avem in punga cu prisos. CREANGA A. 145. Sa slujeshti tu degeaba?... Cum sa nutzi iei tu dreptul tau? EMINESCU N. 22.

DEGEÁBA adv. 1) In zadar; fara rost; zadarnic. 2) Fara plata; pe gratis. /de + geaba

degeaba adv. V. geaba.

degeába V. geaba.

dageaba av vz degeaba

HIEBA adv. (Crish.) Degeaba. TZine pre noi hieba ne prevegheaza ochii noshtri. MISC. SEC. XVII 70^r. ◊ (Olt.) Loc. adv. In hieba = degeaba. SHi cercei si gherdane bratzari care le portzi pre tine in deshert shi in heiaba. CAZANIE (1642). Variante: heiaba (CAZANIE 1642). Etimologie: magh. hiába. Cf. a f e t e l e (de ~) c i n s t e (i n~) h a r (i n ~) z a l u d (i n ~).

geaba adv. 1. fara folos zadarnic: geaba umblu sa scap PANN; 2. de geaba fara bani gratuit: biata copila slujia de geaba AL. [Turc. DJABBA dar in dar].

geába adv. (turc. ğaba gratis; ngr. tziába bg. sirb. ğaba). Vechĭ. In zadar: Azĭ (degeaba). In zadar: degeaba incercĭ k nu veĭ putea! Gratis fara plata: itzĭ daŭ cartea asta degeaba (pop. shi pe degeaba).

degeába adv.

degeába adv.

degeaba

DEGEÁBA adv. 1. inutil zadarnic (inv. shi pop.) geaba surda (Transilv.) heba (inv.) indarn. (~ te straduieshti.) 2. v. gratis.

DEGEABA adv. 1. inutil zadarnic (inv. shi pop.) geaba surda (Transilv.) heba (inv.) indarn. (~ te straduieshti.) 2. gratis gratuit (pop.) geaba. (A da cuiva ~ un lucru.)

a face umbra pamantului degeaba expr. a nu fi in stare sa realizeze nimic; a nu fi bun de nimic.

ashi raci gura degeaba / de pomana / dea surda / in zadar expr. a vorbi fara folos a insista zadarnic / fara rezultat.