zvon¹ sn [At: BUDAIDELEANU LEX. / V: (reg) ~orn zbon znov snov / S shi: sv~ / Pl: ~uri ~oane / E: slv звонъ] 1 Sunet (departat) produs de clopote de instrumente muzicale etc. 24 Zumzet (46). 5 SHtire care circula de la om la om Si: (Ban) zai¹ (2) zvoana (1) zvonire (8). 6 (Pex) Informatzie neintemeiata (shi neverificata) uneori tendentzioasa sau neadevarata. 7 Vorba. 8 (Ivr; ie) A (se) face ~ A (se) zvoni (7). 9 (Pop) A da ~ A inshtiintza. 10 (Ivr) Faima (4).

zvon² sn [At: LM / Pl: ~uri / E: srb zvono] (Ban) 1 Clopot (1). 2 Clopotzel (3) (care se agatza la gatul animalelor).

zvon³ sn vz sovon

zvon¹ s.n. 1 SHtire veste (care circula de la om la om). Incepusera sa umble zvonuri de razboi (REBR.). ♦ Ext. Informatzie neintemeiata care nu a fost verificata (shi uneori tendentzioasa). Se silea sa nu dea crezare zvonurilor necontrolate (COCEA). ◊ Expr. (pop.) A da zvon = a inshtiintza. 2 Galagie rumoare produsa de glasuri de activitatea sau de mishcarea unei multzimi etc. Auzi zvon de glasuri multe la poarta (STAN.). 3 Zgomot confuz ushor nedefinit din natura (produs de ape frunze vint pasari etc.); foshnet murmur. Se stinge zvonul din dumbrava (GOGA). ◊ Fig. Zvon legendar se ridica din brazi (BLA.). 4 Sunet (departat) produs de clopote sau de instrumente muzicale. In cer e zvon de clopot shi glas de ciocirlie (IOSIF). • pl. uri. shi (inv. reg.) zvoana s.f. /<sl. veche звонъ.

zvon² s.n. (reg.) Clopot. • pl. uri. /<srb. zvono.

ZVON zvonuri s. n. 1. Veste shtire (care circula din gura in gura); p. ext. informatzie necontrolata (uneori tendentzioasa). Fiecare intzelegea k nui la mijloc decit un zvon nebun. SADOVEANU O. VIII 149. Auzind parintele Duhu k sa facut zvon prin Iashi despre nishte nazdravanii k aceste cica sa luat... pe ginduri. CREANGA A. 142. Mai mindrutza decit ea Cimpul floare nu avea Stea pe ceriuri nu era Incit zvonul ajungea Pinan tzeara turcului. JARNÍKBIRSEANU D. 491. 2. Rumoare produsa de glasuri confuze de activitatea sau de mishcarea unei multzimi. A inaltzat incetincet ochii shi ia atzintit asupra capitanului... ascultind in acelashi timp zvonul norodului de afara. SADOVEANU N. P. 189. Auzi zvon de glasuri multe la poarta shi uitinduse pe un ochi de geam vazu cum ograda babei se umple de lume. STANOIU C. I. 67. Dimineatza k un fum Urca pe coline Zvon de glasuri dinspre drum Pinan preajmai vine. TOPIRCEANU B. 10. 3. Zgomot confuz nedefinit din natura. K o vecernie domoala Se stinge zvonul din dumbrava. GOGA P. 23. Zvonurile imensei singuratatzi a Deltei scadeau inabushite de zbuciumul shi rasuflarea marii. BART B. 316. SHi deodata dintre dealuri Se desprinde larg un zvon Departat shi monoton K un murmur lung de ape. TOPIRCEANU B. 40. Papura se mishcan freamat de al undelor cutrier Iar in iarba inflorita somnoros suspinun grier... E atita varan aer e atit de dulce zvonul. EMINESCU O. I 152. ♦ Zumzet biziit de insecte. Livada a ramas iar linishtita in soare; sauzea k murmurul prelung al unei strune zvonul albinelor. SADOVEANU N. F. 155. Nu ma poci apropia Fin uscat la boi a da De zvonul albinelor De para facliilor. JARNÍKBIRSEANU D. 514. ♦ Glas cintat ciripit de pasari. Poezia mea cinta revarsarea zorilor noi La al treilea zvon de cocoshi. TULBURE V. R. 7. O stea se surpan tzandari shi negura o taie. Copacii se intind in somn cu zvon de mierle. STANCU C. 96. Ieshise mai curind k de obicei k sa asculte zvonul cel dulce al paserilor. SADOVEANU P. 45. ♦ Murmur susur shopot de ape. In faptura parintelui Nicodim... urmeaza a suna shuietul padurii shi zvonul apei de munte. SADOVEANU F. J. 610. Privind eu orizonul Ascult in noapte zvonul De ape somnoroase. BELDICEANU P. 77. ♦ Freamat de vint. Lunca a inceput a suna de zvonul unui vint grabnic. SADOVEANU N. P. 29. 4. Sunet departat produs de clopote instrumente muzicale etc.; rasunet. Cineva doarme cu capul pe pushca SHi poate viseaza zvon de talanga. BENIUC V. 76. Hat un clopot ishi distrama zvonul. LESNEA C. D. 77. Cobzarule deai shti cit farmec SHi voie buna raspindeshti Cu zvonul cintecelor tale. IOSIF V. 48. Varianta: zvoána (DESHLIU G. 28 DUMITRIU v. E. 104 SADOVEANU N. F. 67) s. f.

ZVON zvonuri s. n. 1. SHtire veste (care circula din gura in gura); p. ext. informatzie necontrolata (uneori tendentzioasa). 2. Rumoare produsa de glasuri de activitatea sau de mishcarea unei multzimi. 3. Zgomot confuz nedefinit din natura (produs de ape frunze vant pasari etc.). 4. Sunet departat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoána s. f.] Slav (v. sl. zvonŭ „sunet”).

ZVON ~uri n. 1) Informatzie neconfirmata (uneori tendentzioasa) care circula oral. 2) Zgomot lin continuu shi placut produs de unele fenomene naturale (curgerea apei bataia vantului etc.); susur; murmur; shoapta; freamat. /<sl. zvonu

zvon n. pl. urĭ (vsl. zvonŭ zgomot clopot; sirb. zvono clopot; rus. zvon sunet). Zgomot huĭet: zvonu cascadelor zvon de lautarĭ (Sadov. VR. 1923 12 301 shi 1924 1 7). Taraboĭ tumult: se framinta shi facea zvon (Sadov. VR. 1911 1 5). Veste vorba din gura’n gura: asha merge (umbla) zvonu. A da zvon a zvoni. Banat. Clopot. V. mushtea.

svoana sf vz zvoana¹

svon sn vz zvon¹

zbon sn vz zvon¹

znov¹ sn vz zvon¹

zvorn sn vz zvon¹

svoana f. svon: la imparatzie strashnica svoana s’a facut CR.

svon n. 1. sunet confuz: a clopotelor svonuri AL.; svon de vorbe omeneshti EM.; 2. fig. opiniune publica asupra cuiva: umbla svonul... [Slav. ZVONŬ clopot (romaneshte: mai intaiu sunet de clopot apoi sgomot confuz): cf. invers. clopot].

zvoána f. pl. e (d. zvonesc). Mold. Zvon galagie: cu mare zvoana aŭ ĭeshit pe poarta (Sadov. VR. 1911 7 9) navala shi zvoana (1924 1 9).

zvon s. n. pl. zvónuri

zvon s. n. pl. zvónuri

zvon

zvoána (= zvon) s. f. pl. zvoáne

ZVON s. 1. vorba (inv.) cuvant sunet. (Umbla un ~ despre el.) 2. v. rumoare. 3. v. murmur. 4. v. clipocit.

ZVON s. v. clopot.

ZVON s. 1. vorba (inv.) cuvint sunet. (Umbla un ~ despre el.) 2. rumoare. (~ de glasuri.) 3. murmur susur zumzet. (~ de glasuri indepartate.) 4. clipoceala clipocire clipocit murmur susur susurare shoapta shopot (rar) murmuiala murmureala zuzet (inv.) murmuit. (~ de ape.)

zvon s. v. CLOPOT.

svon (nuri) s. n. 1. Sunet. 2. Zgomot rumoare vuiet. 3. SHtire veste vorba care circula. Var. zvon shi der. Mold. svoana. Sl. zvonŭ (Miklosich Lexicon 221; Cihac II 383; Tiktin) cf. sb. zvon bg. zvan. Der. svon s. n. (Banat clopot) din sb. zvonu (Candrea); svoni vb. (a raspindi o veste a publica a bate toba; refl. a se spune a umbla vorba; Banat a bate clopotul); svonit (var. svonishor) s. n. (Banat clopotzel).

zvon zvonuri s. n. informatzie falsa raspandita in mase