promite vt [At: CALENDARIU (1794) 12⁴/10 / V: (reg; cscj) ~itzi / Pzi: promit / E: lat promittere fr promettre] 1 (Inv) A prevesti¹ (1). 2 (Inv) A anuntza. 3 Ashi lua obligatzia angajamentul de a face ceva pentru altcineva Si: a fagadui. 4 (Fig; rar) A sorti. 5 A prezenta perspective favorabile temeinice certe etc. 6 A da sperantze.

PROMÍTE promít vb. III. Tranz. 1. A se angaja ashi lua obligatzia de a face ceva; a face promisiuni a fagadui. Promitemi k nai sa uitzi ecuatziile de gradul al treilea. Promitemi cai sa invetzi. Promitemi cai sa treci corigentza. SEBASTIAN T. 182. Remitei din partemi cartzile ce iam fost promis. CARAGIALE O. VII 4. In toata ziua el i promitea k taina sufletului sau ishi va avea sfirshitul k el o va lua de sotzie k o soarta aurita o ashteapta. EMINESCU N. 40. 2. Fig. A lasa sa se prevada sa se spere a deschide o perspectiva favorabila. Cautau a gasi vreo alta cariera care le promitea cel putzin un adapost shi o bucata de pine la batrinetza. NEGRUZZI S. I 346. ◊ Absol. Un copil care promite.

PROMÍTE vb. III. tr. 1. A se angaja ashi lua obligatzia a fagadui. 2. (Fig.) A da sperantze; a asigura. [P.i. promít. / < lat. promittere cf. fr. promettre].

PROMÍTE vb. tr. 1. ashi lua obligatzia a se angaja; a fagadui. 2. (fig.) a da sperantze; a oferi perspective promitzatoare. (< lat. promittere fr. promettre)

A PROMÍTE promít tranz. 1) A consimtzi sa dea in mod verbal; a fagadui. ~ o carte. ~ un salariu mare. 2) (urmat de regula de un conjunctiv) A accepta benevol k angajament; a fagadui. A promis sa intre. 3) fig. A arata cu anticipare. Toamna promite sa fie bogata. /<lat. promittere fr. promettre

promite v. 1. a fagadui a se indatora de a zice a face sau a da ceva; 2. a asigura k va fi ceva: itzi promit k va reveni; 3. a da sperantze: acest copil promite mult.

promitzi v vz promite

*promít mís a míte v. tr. (lat. promittere. V. admit trimet). Fagaduĭesc asigur k voĭ face k voĭ da k se va face: itzĭ promit k voĭ plati k nu voĭ refuza itzĭ promit o recompensa. V. intr. Daŭ sperantze: copilu via promite. V. vatuĭesc 1.

promíte (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. promít 1 pl. promítem perf. s. 1 sg. promiséi 1 pl. promíseram; conj. prez. 3 sa promíta; part. promís

promíte vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. promít 1 pl. promítem perf. s. 1 sg. promiséi 1 pl. promíseram; conj. prez. 3 sg. shi pl. promíta; part. promís

PROMÍTE vb. v. angaja.

PROMÍTE vb. v. anticipa anuntza prevesti vesti.

PROMITE vb. a se angaja a fagadui a se indatora a se insarcina a se obliga (inv. shi reg.) a jurui a se prinde (inv.) a se adeveri a se apuca (fig.) a se lega. (~ sa faca urmatoarele...)

promite vb. v. ANTICIPA. ANUNTZA. PREVESTI. VESTI.

promíte (promít promís) vb. A fagadui. Fr. promettre conjug. k a trimite. Der. promisiune s. f. din fr. promesse tratat k mission fatza de mettre admission fatza de admettre etc.; promitzator adj. (care promite); compromite vb. din fr. compromettre; compromis s. n. din fr. compromis.

a promite (cuiva) luna de pe cer / marea cu sarea expr. a promite (cuiva) ceva irealizabil sau intangibil a promite (cuiva) tot ce ishi doreshte.