CUVINT. Subst. Cuvint cuvintzel (dim.) termen verb (livr.) vocabula (livr.) vorba vorbulitza (dim.) vorbushoara (pop.) vorbishoara (pop.) vorbutza (reg.) zicere spusa expresie; glose. Cuvint simplu; cuvint compus; cuvint primitiv; cuvint derivat derivat; cuvintmatca; cuvinte inrudite. Onomatopee; interjectzie. Lexem; semantem (lingv.); semem; sem. Cuvint monosemantic; cuvint polisemantic. Nume termen denumire; nume propriu; nume comun; apelativ; supranume; porecla; antroponim; toponim toponimic; hidronim; oronim; etnonim. Cuvint imprumutat neologism barbarism; frantzuzism; galicism; germanism; grecism; italienism; latinism; maghiarism ungurism (rar); rusism; rutenism; sirbism; slavonism; turcism. Cuvint autohton; neaoshism. Arhaism. Regionalism. Argotism; jargonism. Cuvint (termen) dialectal. Sinonim; antonim; omonim; paronim. Formarea cuvintelor derivare; compunere. Familie de cuvinte. Lexic vocabular. Dictzionar dictzionarash (dim.) lexicon (rar) vorbar (inv.) glosar. Lexicologie; etimologie; semasiologie semantica; semantism; onomasiologie. Lexicografie. Lexicolog; semasiolog semantician; lexicograf; etimolog etimologist. Adj. Lexical; lexematic (lingv.); lexicologic; semasiologic semantic; monosemantic polisemantic; etimologic. Lexicografic. Vb. A rosti (a spune) un cuvint a cuvinta; a folosi (a utiliza) un cuvint; pronuntza un cuvint; a scrie un cuvint. A forma un cuvint a deriva. A imprumuta un cuvint a calchia. V. denumire semn semnificatzie.