intrerupt ~a a [At: HAM ANGIU C. C. 468 / V: ~umpt / Pl: ptzi e / E: intrerupe] 1 a (D. o actziune) Care este temporar suspendat. 2 a (D. o persoana) Care este oprit in timp ce vorbeshte. 3 a Oprit in cursul desfashurarii unei activitatzi. 4 a (D. curentul electric) Oprit brusc. 5 av Cu intreruperi. 6 a Fara continuitate Cf rupt taiat.

INTRERÚPT A intreruptzi te adj. (Despre actziuni in desfashurare) Care este oprit temporar; curmat suspendat. Discutzie intrerupta. ♦ (Adverbial) Cu intreruperi fara continuitate. Vezi zise ea intrerupt acoloi sarmanul. EMINESCU N. 76. ♦ Cu continuitatea suprimata; taiat rupt. Fir intrerupt.

INTRERÚPT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A INTRERUPE shi A SE INTRERUPE. 2) shi adverbial (in opozitzie cu continuu) Care are intreruperi. /v. a (se) intrerupe

intrerupt a. 1. suspendat; 2. fig. fara shir shau continuitate.

*intrerúpt a adj. Fara continuitate. Adv. A scrie intrerupt.

intrerumpe v vz intrerupe

intrerupe [At: NEGRUZZI S. I 99 / V: (reg) ~umpe / Pzi: intrerup / E: intre + rupe cf fr interrompre] 12 vtr A (se) suspenda temporar desfashurarea unei actziuni. 34 vtr (Pgn) (A opri pe cineva sau) a se opri in cursul desfashurarii unei activitatzi. 5 vt A opri pe cineva in timp ce vorbeshte. 6 vr (D. curentul electric) A se opri brusc. 7 vt A stingheri pe cineva de la ceva.

INTRERÚMPE vb. III v. intrerupe.

INTRERÚPE intrerúp vb. III. Tranz. A opri temporar printro interventzie cursul desfashurarea unui lucru a unei actziuni a unei mishcari etc.; a opri a stingheri pe cineva de la ceva. Inghetzul shi viscolele iernii au intrerupt lucrarile. SADOVEANU O. VI 394. Poftindui la mese i ruga frumos sa nu intrerupa artistele pe scena. BART E. 360. Pe cind eram ajuns aci cu scrisul fusei intrerupt de fetitza mea. ODOBESCU S. III 42. ◊ Refl. Totzi se intrerupsera din lucru. C. PETRESCU I. II 43. Ishi executa mishcarile insotzite de aceleashi fluieraturi. Deodata se intrerupe. SAHIA N. 110. ♦ A opri pe cineva in timp ce vorbeshte a taia vorba cuiva. Sa ne dea noua pamintul k noi il muncim! il intrerupsera altzii galagios. REBREANU R. II 88. Nu intrerupetzi pe orator! CARAGIALE O. I 156. Apoi tocmai la asta vream sajung; dar daca ma intrerupi mereu! id. ib. II 126. ◊ Absol. Profesorul... incerca de citeva ori sa intrerupa. C. PETRESCU I. I 14. Uite vezi! asta e cusurul tau intrerupi! CARAGIALE O. II 126. Forme gramaticale: perf. s. intrerupsei part. intrerupt. Varianta: (invechit) intrerúmpe (NEGRUZZI S. I 99) vb. III.

INTRERÚMPE vb. III. v. intrerupe.

INTRERÚPE vb. III. tr. refl. A (se) rupe continuitatea unui lucru a (se) opri brusc (o lucrare o actziune etc.). ♦ A lua cuvantul cuiva in timp ce vorbeshte. [P.i. intrerúp perf. s. rupsei part. rupt var. intrerumpe vb. III. / dupa fr. interrompre].

INTRERÚPE vb. I. tr. refl. a (se) rupe continuitatea unui lucru a (se) opri brusc (o lucrare o actziune etc.) II. tr. a lua cuvantul cuiva in timp ce vorbeshte. (dupa fr. interrompre)

A INTRERÚPE intrerúp tranz. A face sa se intrerupa. ~ o activitate. ~ lucrarile. /intre + a rupe^[1]

A SE INTRERÚPE ma intrerúp intranz. A se opri in cursul unei activitatzi unei actziuni. Mam intrerupt din lucru. /intre + a rupe^[1]

intrerupe v. 1. a rupe la mijloc; 2. a taia vorba; 3. a se opri la mijloc.

*intrerúp rúpt a rúpe v. tr. (fr. interrompre lat. interrúmpere). Rup continuitatea unuĭ lucru opresc cursu: a intrerupe un curent electric relatziunile cu cineva. Taĭ vorba: unu din multzime il intrerupse pe orator. Vechĭ prerup.

intrerúpe (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. intrerúp perf. s. 1 sg. intrerupséi 1 pl. intrerúpseram; part. intrerúpt corectata

intrerúpe vb. rupe^[1]

INTRERÚPT adj. v. intermitent.

INTRERUPT adj. intermitent intretaiat (fig.) rupt. (Plins ~; respiratzie ~.)

Intrerupt ≠ continuu neintrerupt

INTRERÚPE vb. 1. v. inceta. 2. a conteni a inceta a (se) opri a parasi. (Au ~ lucrul in semn de protest.) 3. v. suspenda. 4. a se opri (inv.) a se zaticni. (Sa ~ din mancat.) 5. v. curma. 6. (inv.) a prerumpe. (Scuzama k te ~.) 7. a curma (fig.) a rupe. (A ~ tacerea.) 8. v. opri. 9. a se curma a inceta a se opri (fig.) a se frange. (Cantecul sa ~ brusc.) 10. a (se) curma a (se) opri (fig.) a (se) taia. (I sa ~ respiratzia de emotzie.) 11. a se frange. (Liniile se ~ in acel punct.)^[1]

INTRERUPE vb. 1. a(shi) inceta a(shi) opri a(shi) sista a(shi) suspenda. (Uzina shia ~ activitatea.) 2. a conteni a inceta a (se) opri a parasi. (Au ~ lucrul in semn de protest.) 3. a suspenda. (Au ~ cursurile pe citeva zile.) 4. a se opri (inv.) a se zaticni. (Sa ~ din mincat.) 5. a curma a opri (fig.) a reteza a stavili. (Nu poate ~ scandalul.) 6. (inv.) a prerumpe. (Scuzama k te ~.) 7. a curma (fig.) a rupe. (A ~ tacerea.) 8. a conteni a inceta a se opri (Mold. shi Bucov.) a stimpi (inv.) a pristoi. (A ~ din cintat din citit cu vorba.) 9. a se curma a inceta a se opri (fig.) a se fringe. (Cintecul sa ~ brusc.) 10. a (se) curma a (se) opri (fig.) a (se) taia. (I sa ~ respiratzia de emotzie.) 11. a se fringe. (Liniile se ~ in acel punct.)