6 definitzii pentru cuvintzel
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CUVINTZÉL cuvintzele s. n. Diminutiv al lui cuvant. Cuvant + suf. el.
CUVINTZÉL cuvintzele s. n. Diminutiv al lui cuvant. Cuvant + suf. el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de gudovan
- actziuni
cuvintzel sn [At: CANTEMIR HR. 52 / Pl: ~e / E: cuvant + el] (Pfm; shhp) 12 Cuvant (1) (scurt).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CUVINTZÉL cuvintzele s. n. Diminutiv al lui cuvint; vorba shirul vorbei. Vazura k el nu raspunde nici un cuvintzel. ISPIRESCU L. 247. Nutzi uita cuvintzelul. ALECSANDRI T. I 341. Spune mindra maicata Sangradeasca ulitza Tot cu pari shi cu nuiele Si cu cuvintzele grele. JARNÍKBIRSEANU D. 268.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
cuvintzél n. pl. ele. Fam. Iron. Cuvint: asha ĭa fost cuvintzelu pin’ĭa ĭeshit sufletzelu.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
cuvintzél s. n. pl. cuvintzéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
cuvintzél s. n. pl. cuvintzéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cuvintzel, cuvintzelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui cuvant; shirul vorbei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vorba
- Vazura k el nu raspunde nici un cuvintzel. ISPIRESCU L. 247. DLRLC
- Nutzi uita cuvintzelul. ALECSANDRI T. I 341. DLRLC
- Spune mindra maicata Sangradeasca ulitza Tot cu pari shi cu nuiele Si cu cuvintzele grele. JARNÍKBIRSEANU D. 268. DLRLC
-
etimologie:
- Cuvant + sufix el. DEX '98 DEX '09