optziuni
  • info

10 definitzii pentru cuvantare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CUVANTÁRE cuvantari s. f. Actziunea de a cuvanta shi rezultatul ei; vorbire in public desfashurata cu oarecare solemnitate; discurs. V. cuvanta.

CUVANTÁRE cuvantari s. f. Actziunea de a cuvanta shi rezultatul ei; vorbire in public desfashurata cu oarecare solemnitate; discurs. V. cuvanta.

cuvantare sf [At: MARDARIE L. 208 / Pl: ~tari / E: cuvanta] 1 (Inv) Exprimare a gandului prin grai Si: comunicare declarare enuntzare exprimare expunere graire spunere vorbire zicere. 2 (Rar) Capacitatea de a vorbi. 3 Vorba. 4 (Inv) Conversatzie. 5 (Inv) Ratziune. 6 Discurs. 7 Cugetare. 8 Predica. 9 (Inv) Prefatza. 10 (Is) Mare ~ Rastire. 11 Fala.

CUVANTÁRE ~ari f. Expunere oratorica facuta in fatza unui public; discurs. /v. a cuvanta

cuvantare f. 1. fapta de a cuvanta; 2. efectul cuvantarii discurs.

CUVINTÁRE cuvintari s. f. 1. Vorbire in public desfashurata cu oarecare solemnitate; discurs. Cuvintarea istorica a tovarashului Stalin inaripeaza pe comunishtii din toate tzarile in lupta lor nobila pentru binele popoarelor lor pentru binele omenirii pentru triumful cauzei lui MarxEngelsLeninStalin. GHEORGHIUDEJ C. XIX 10. 2. Spusa vorba; vorbire conversatzie. Tu nai shir in cuvintare... Eu ioi spune Lucrul neted shi baiatul va pricepe de minune. DAVILA V. V. 144.

cuvintáre f. Actziunea de a cuvinta. Discurs. V. predica conferentza.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

cuvantáre s. f. g.d. art. cuvantắrii; pl. cuvantắri

cuvantáre s. f. g.d. art. cuvantarii; pl. cuvantari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CUVANTÁRE s. v. discurs.

CUVINTARE s. alocutziune cuvint discurs (pop.) vorba vorbire (inv.) voroava (fam. shi ir.) logos. (In ~ sa a aratat k...)

Intrare: cuvantare
cuvantare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuvantare
  • cuvantarea
plural
  • cuvantari
  • cuvantarile
genitiv-dativ singular
  • cuvantari
  • cuvantarii
plural
  • cuvantari
  • cuvantarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

cuvantare, cuvantarisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a cuvanta shi rezultatul ei; vorbire in public desfashurata cu oarecare solemnitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: discurs
    • format_quote Cuvintarea istorica a tovarashului Stalin inaripeaza pe comunishtii din toate tzarile in lupta lor nobila pentru binele popoarelor lor pentru binele omenirii pentru triumful cauzei lui MarxEngelsLeninStalin. GHEORGHIUDEJ C. XIX 10. DLRLC
  • 2. Conversatzie, spusa, vorbire, vorba. DLRLC
    sinonime: conversatzie spusa vorbire vorba
    • format_quote Tu nai shir in cuvintare... Eu ioi spune Lucrul neted shi baiatul va pricepe de minune. DAVILA V. V. 144. DLRLC
etimologie:
  • vezi cuvanta DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.