CUVINTÁRE cuvintari s. f. 1. Vorbire in public desfashurata cu oarecare solemnitate; discurs. Cuvintarea istorica a tovarashului Stalin inaripeaza pe comunishtii din toate tzarile in lupta lor nobila pentru binele popoarelor lor pentru binele omenirii pentru triumful cauzei lui MarxEngelsLeninStalin. GHEORGHIUDEJ C. XIX 10. 2. Spusa vorba; vorbire conversatzie. Tu nai shir in cuvintare... Eu ioi spune Lucrul neted shi baiatul va pricepe de minune. DAVILA V. V. 144.