fidel ~a [At: ODOBESCU S. II 352 / Pl: ~i ~e / E: fr fidèle lat fidelis] 1 a Statornic in sentimente in convingeri Si: credincios devotat. 2 a (D. o persoana casatorita) Care nu are legaturi extraconjugale. 3 a Care reproduce urmeaza cu exactitate un model o norma un obicei. 4 a Care pastreaza (ceva) intocmai. 5 av In mod exact.

FIDÉL A fideli e adj. 1. Statornic in sentimente (fatza de cineva sau ceva); foarte devotat credincios. Prieten fidel. 2. Care urmeaza cu exactitate un model o norma un obicei; care pastreaza (ceva) intocmai. Memorie fidela. ▭ Comisiunea... ar putea imputa [traducatorului] de a se departa adeseori fara necesitate de la structura frazeologiei latine spre a produce fraze romineshti... mai putzin elegante decit ar fi fost o traductziune simpla shi fidela a textului latin. ODOBESCU S. II 352. ◊ (Adverbial) [Traducatorul] sa patruns bine de intzelesul autorului sau carel urmareshte foarte fidel... in frazeologia lui. ODOBESCU S. II 372.

FIDÉL A adj. 1. Care pastreaza credintza; credincios devotat. ♦ (Despre sotzi) Care nu se inshala care nu au legaturi extraconjugale. 2. Exact; care pastreaza reproduce (ceva) intocmai. [< fr. fidèle cf. lat. fidelis].

FIDÉL A adj. 1. statornic in sentimente; credincios devotat. 2. exact; care pastreaza reproduce (ceva) intocmai. (< fr. fidèle lat. fidelis)

FIDÉL ~a (~i ~e) shi adverbial 1) Care manifesta un atashament constant; caracterizat prin statornicie in convingeri atitudini shi sentimente; credincios; devotat. 2) Care reproduce intocmai un model; conform originalului. Traducere ~a. /<fr. fidèle lat. fidelis

fidel a. 1. care se tzine de cuvant care starue in afectziunile sau opiniunile sale;2. exact: traducator fidel; 3. credincios cu totul devotat: amic fidel.

*fidél a adj. (lat. fidelis d. fides credintza. V. desfid perfid affidavit).

fidél adj. m. pl. fidéli; f. fidéla pl. fidéle

fidél adj. m. pl. fidéli; f. sg. fidéla pl. fidéle

FIDÉL adj. 1. cinstit credincios devotat nestramutat statornic (livr.) leal loial (reg.) slugarnic (inv.) smerit. (O sotzie fidela; prieten fidel.) 2. v. exact.

FIDEL adj. 1. cinstit credincios devotat nestramutat statornic (livr.) leal loial (reg.) slugarnic (inv.) smerit. (O sotzie ~; prieten ~.) 2. exact. (O reproducere ~.)

Fidel ≠ adulter infidel nefidel

fidél (fidéla) adj. Credincios leal statornic in sentimente. Fr. fidèle. Inv. se foloseshte numai cu o nuantza comicomelodramatica k shi der. sai (din fr.): fidelitate s. f.; infidel adj.; infidelitate s. f.

Fidel (cuv. germ.) v. fidula (2).