credincios ~oasa [At: COD. VOR. 151/3 / V: ~ntzos / Pl: ~oshi ~oase / E: ml *credentiosus] 12 smf a (Persoana) in care te potzi increde. 34 smf a (Om) demn de incredere. 56 smf a (Persoana) care tzine la cineva cu credintza Si: crezator (1 2). 7 a Fidel. 8 a Devotat. 9 a Cinstit. 1011 smf a (Om) statornic in sentimente de dragoste shi respect. 1213 smf a (Persoana) care crede in Dumnezeu Si: crezator (34). 14 a (Nob) Care este conform cu credintza creshtina. 15 a Religios. 16 a (Inv; is) (Prea) bun (sau drept ori bine) ~ Ortodox. 17 a (Inv; ias) Care crede cu adevarat in Dumnezeu. 1821 smf a (Inv; ie) Putzin ~ (Persoana) care nu crede (cu tarie) in Dumnezeu. 2223 a (Liv) Care nushi schimba (parerile sau) sentimentele. 2425 a Care ishi tzine (promisiunile sau) juramintele. 26 smf (Iuz; spc) Om de incredere insarcinat cu supravegherea confectzionarii marfurilor Si: imputernicit procurist reprezentant supraveghetor 27 smf Supus al unui domnitor.

CREDINCIÓS OÁSA credincioshi oase adj. 1. (De obicei urmat de determinari in dativ sau in genitiv) Care este devotat fidel (unei persoane) care te potzi bizui; (cu determinari in dativ) nestramutat statornic (fatza de un angajament de o idee de o cauza). Alexandruvoda credincios fagaduintzei ce dase doamnei Rustandei nu mai taiase nici un boier. NEGRUZZI S. I 158. Baduleasa mea frumoasa! De miai fost tu credincioasa Mergi degraba la camara. De ia galbeni din comoara. ALECSANDRI P. P. 125. ♦ (Substantivat) Om de incredere al cuiva. Avea grija sa no auda... un credincios al imparatului. CREANGA P. 97. 2. (In legatura cu credintza shi practicile religioase) Care crede in existentza lui dumnezeu shi se conformeaza practicilor religioase. O batrina credincioasa. ◊ (Substantivat) Credincioshii asculta slujba bisericeasca.

CREDINCIÓS ~oása (~óshi ~oáse) 1) Care manifesta un atashament constant; caracterizat prin statornicie in convingeri; fidel; devotat; cinstit. 3) shi substantival Care crede in Dumnezeu. /credintza + suf. ~os

credincios a. shi m. 1. care crede sau are credintza: 2. care merita incredere; 3. care tine credintza care ramane statornic.

credincĭós oása adj. shi s. (d. credintza). Fidel in care te potzĭ increde: credincĭos cuĭva. Fidel care crede in ceva: credincĭos luĭ Dumnezeŭ.

credinciós adj. m. pl. credincióshi; f. credincioása pl. credincioáse

credinciós adj. m. pl. credincióshi; f. sg. credincioása pl. credincioáse

CREDINCIÓS adj. 1. (BIS.) cucernic cuvios evlavios pios preacredincios religios smerit (frantzuzism) devot (inv. shi reg.) smernic (inv.) blagocestiv pietos pravoslavnic ravnitor binecredincios. (Om ~.) 2. v. fidel.

CREDINCIOS adj. 1. cinstit devotat fidel nestramutat statornic (livr.) leal loial (reg.) slugarnic (inv.) smerit. (O sotzie ~; prieten ~.) 2. (BIS.) cucernic cuvios evlavios pios preacredincios religios smerit (frantzuzism) devot (inv. shi reg.) smernic (inv.) blagocestiv pietos pravoslavnic rivnitor binecredincios. (Om ~.)

Credincios ≠ adulter ateu infidel necredincios