CREDINCIÓS OÁSA credincioshi oase adj. 1. (De obicei urmat de determinari in dativ sau in genitiv) Care este devotat fidel (unei persoane) care te potzi bizui; (cu determinari in dativ) nestramutat statornic (fatza de un angajament de o idee de o cauza). Alexandruvoda credincios fagaduintzei ce dase doamnei Rustandei nu mai taiase nici un boier. NEGRUZZI S. I 158. Baduleasa mea frumoasa! De miai fost tu credincioasa Mergi degraba la camara. De ia galbeni din comoara. ALECSANDRI P. P. 125. ♦ (Substantivat) Om de incredere al cuiva. Avea grija sa no auda... un credincios al imparatului. CREANGA P. 97. 2. (In legatura cu credintza shi practicile religioase) Care crede in existentza lui dumnezeu shi se conformeaza practicilor religioase. O batrina credincioasa. ◊ (Substantivat) Credincioshii asculta slujba bisericeasca.