CUVANT cuvinte s. n. 1. Unitate de baza a vocabularului care reprezinta asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) shi a unui complex sonor; vorba. ◊ Cuvant simplu = cuvant care contzine un singur morfem radical. Cuvant primitiv = cuvant care serveshte k element de baza pentru formarea altor cuvinte. Cuvant compus = cuvant format prin compunere. Cuvant derivat = cuvant format prin derivare. Cuvantmatca = cuvant care se afla in fruntea unui articol de dictzionar sub care se grupeaza shi se gloseaza toate variantele shi expresiile uneori shi derivatele shi compusele. ◊ (Lingv.: in compusul) Cuvanttitlu = cuvantul definit in articolul de dictzionar respectiv. ◊ Expr. A nu gasi (sau a nu avea) cuvinte = a nu fi in stare (sub impulsul unor stari afective puternice) sa exprimi ceea ce gandeshti. Cu alte cuvinte = a) exprimand acelashi lucru altfel; b) deci prin urmare ashadar. Intrun (sau cu un) cuvant = pe scurt in concluzie deci ashadar. In putzine cuvinte = pe scurt in rezumat. Cuvant cu (sau de) cuvant = fara nici o modificare exact fidel. Dintrun cuvant = imediat numaidecat. ♦ Joc de cuvinte = gluma bazata pe asemanarea cuvintelor; calambur. Cuvinte incrucishate = joc distractiveducativ in care trebuie gasite pe baza unor indicatzii date o serie de cuvinte astfel aranjate intro figura geometrica impartzita in patratzele incat cuvintele citite orizontal sa aiba o litera comuna cu cele citite vertical. 2. Gand idee exprimata prin vorbe; spusa. ◊ Cuvant greu = vorba hotaratoare; (la pl.) vorbe de dojana de ocara. Cuvant introductiv sau cuvant inainte = prefatza introducere (la o lucrare). Purtator de cuvant = persoana autorizata sa exprime in mod public pareri care arata punctul de vedere al forului care il reprezinta. ◊ Expr. A pune un cuvant (bun) = a interveni (favorabil) pentru cineva. In (toata) puterea cuvantului = in intzelesul adevarat pe deplin cu desavarshire. A taia (sau a curma) cuiva cuvantul = a intrerupe pe cineva din vorba. (Reg.) A incepe cuvant = a incepe vorba a spune. ♦ Subiect de vorba de povestire istorisire. 3. Cuvantare discurs conferintza. ◊ Expr. A cere (sau a da a avea) cuvantul (intro shedintza intro adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi. A lua cuvantul = a vorbi (intro adunare). Ai lua cuiva cuvantul = a interzice cuiva sashi mai continue afirmatziile (intro adunare). 4. Invatzatura indrumare sfat; p. ext. dispozitzie ordin. ◊ Expr. A intzelege (sau a shti) de cuvant = a asculta de spusele de sfaturile cuiva. Cuvant de ordine = dispozitzie data de un superior. 5. Promisiune fagaduiala; angajament. ◊ Expr. Om de cuvant = om care ishi tzine fagaduielile. Cuvant de onoare (sau de cinste de om) = promisiune sau asigurare care angajeaza cinstea cuiva. A(shi) da cuvantul (de onoare) = a se angaja in mod hotarat k va face cu orice pretz ceva. (A crede) pe cuvant = (a crede) fara a mai controla exactitatea spuselor. Ashi tzine cuvantul sau a se tzine de cuvant = ashi indeplini o promisiune facuta. 6. Parere opinie exprimata; punct de vedere. ♦ Libertate drept de a revendica ceva. 7. (Mai ales la pl.) Discutzie; cearta ciorovaiala. ◊ Expr. Schimb de cuvinte = discutzie aprinsa cearta sfada. (Reg.) Nui cuvant = e indiscutabil. 8. Motiv ratziune cauza. ◊ Expr. Cu drept cuvant = pe buna dreptate la drept vorbind. 9. (Inv.) SHtire veste informatzie; zvon. 10. (Inv.) Intzelegere pact acord conventzie. 11. (Rar) Facultatea de a vorbi; voce grai. 12. (In sintagmele) Cuvantcheie = a) termen folosit pentru a marca o diviziune intrun catalog (de biblioteca); b) termen al unei unitatzi frazeologice care cade accentul semantic. Cuvantvedeta = termen ales din titlul unei lucrari sau al unei publicatzii care foloseshte la oranduirea alfabetica a lucrarii in catalogul general sau in catalogul pe materii. 13. (Inform.) Ansamblu de cifre binare care poate fi tratat k o unitate de informatzie la un moment dat. Lat. conventus „adunare intrunire” conventum „intzelegere”.