ASCULTÁ ascult vb. I. 1. Tranz. Ashi incorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot a se stradui sa auda. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. shi intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se canta. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (intrun proces). 3. Tranz. A acorda importantza celor spuse de cineva a lua in consideratzie; a implini o dorintza o rugaminte. ♦ Tranz. shi intranz. A da urmare a se conforma unui ordin unui sfat etc.; a face intocmai cum vrea cineva. Lat. ascultare (= auscultare).

ascultá [At: COD. VOR. 58/2 / Pzi: ascúlt / E: lat ascultare] 1 vt (D. fiintze) Ashi incorda auzul pentru a auzi ceva. 2 vt (D. animale) A ciuli urechile spre a auzi ceva. 34 vti (D. oameni) A urmari atent vorbele cuiva sau muzica. 5 vt A trage cu urechea (la usha). 6 vt (Ie) A ~ liturghia A participa la slujba bisericeasca. 7 vt A audia (un curs). 8 vt (Spc) A examina oral un elev un candidat la un examen Si: (inv) prociti. 9 vt (Fam; shie) A ~ martorii (sau un martor) A audia martorii. 10 vt (inv) A intzelege. 1112 vti A face voia stapanului maimarelui superiorului parintelui etc. Si: (inv) a da ascultare. 13 vt (Cu complementul „cuvantul” „porunca” „ordinul”) A indeplini. 1415 vti A urma sfatul cuiva. 16 vi (Pfm; ie) A ~ la cineva A da crezare cuiva. 17 vt A indeplini o dorintza o rugaminte 18 vi (Inv; construit cu „de”) A fi sub autoritatea stapanirea sau suzeranitatea ascultarea cuiva. 19 vt (Ie) Ashi ~ inima A se supune pasiunii. 20 vi (Fig; construit cu prepozitzia „de”; complementul este „bunulsimtz” „ratziunea” etc.) A actziona dupa un criteriu ratzional corect verificat prin experientza. 21 vt (Med) A asculta.

ASCULTÁ ascúlt vb. I. 1. Tranz. Ashi incorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot a se stradui sa auda. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. shi intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se canta. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (intrun proces) 3. Tranz. A acorda importantza celor spuse de cineva a lua in consideratzie; a implini o dorintza o rugaminte. ♦ Tranz. shi intranz. A da urmare a se conforma unui ordin unui sfat etc.; a face intocmai cum vrea cineva. Lat. ascultare (= auscultare).

ASCULTÁ ascúlt vb. I. Tranz. (Folosit shi absolut) 1. (Complementul indica ceea ce se face auzit sau p. ext. persoana sau instrumentul care emite sunetele) A se stradui sa auda a urmari cu atentzie pentru a auzi (1). Ciobanul a oftat shi a ascultat austrul in cercevelele ferestrelor. SADOVEANU N. F. 19. Auzea din partea bolnava un geamat surd. Rindunical asculta patrunsa de amara durere. BASSARABESCU V. 51. ♦ A auzi. In privighetori sami para Glasul Linei cal ascult. COSHBUC P. I 49. Vino bade sarile Deasculta mustrarile Cum ma mustra maicutza Bade pentru dumneata! JARNÍKBIRSEANU D. 269. 2. Ashi incorda atentzia a fi atent la ceea ce se spune se cinta se povesteshte. Uneori li se parea k e cineva carei asculta i spioneaza shatunci ishi scoborau glasul. VLAHUTZA O. A. III 4. Fata asculta cu toate urechile shi facu precum o invatza calul. ISPIRESCU L. 18. Eu sint dator sa spun povestea shi va rog sa ascultatzi. CREANGA P. 248. «Cobori in jos luceafar blind Alunecind peo raza Patrunden casa shi in gind SHi viatzami lumineaza!» El asculta tremurator Se aprindea mai tare. EMINESCU O. I 168. ◊ (In corelatzie cu verbul «a sta» arata o actziune de durata) Ele pling shi mi se stringe Inima cum stau shiascult. COSHBUC P. I 263. ◊ Intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. «la» shi indicind persoana sau instrumentul care se face auzit) Foicica maracine Ascultatzi boieri la mine. TEODORESCU P. P. 517. ♦ A controla daca elevul shia insushit cunoshtintzele predate cerindui sa faca o expunere orala. Invatza impreuna... eu la gramatica shi tu cei vrea; apoi mii asculta. CREANGA A. 87. ♦ (Cu privire la martori) A lua depozitzii a inregistra declaratziile facute; a audia. ♦ A examina (un bolnav) aplicind urechea pentru a urmari fenomenele respiratorii sau bataile inimii; a ausculta. Doctorul la ascultat la piept. 3. A crede a da crezare a baga in seama a acorda importantza. Zici cas mindra shi nam vrut K sascult vorbele tale? COSHBUC P. I 51. 4. (Cu privire la o dorintza o rugaminte etc. sau p. ext. la cel care o rosteshte) A lua in considerare a implini a satisface. Chemareami ascultavei? Din neguri reci plutind te vei desface? EMINESCU 0. I 120. ♦ (Cu privire la un sfat un ordin etc. sau p. ext. la cel care il rosteshte) A se supune a se conforma a da urmare a face intocmai. In sfirshit te dai pe fatza!... SHi nu mai chemat aicea sfatul sprea mil asculta. DAVILA V. V. 159. Daca vei merge cu mine i zise calul habar sa nai... Pe voi sluji cum am slujit shi pe tatatau. Numai sa mascultzi. ISPIRESCU. L. 16. ◊ Fig. Miam ascultat inima shiam venit sa te imbratzishez. GALACTION O. I 225. ◊ Intranz. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. «de») Din copilaria mea sint deprins a asculta de tata. CREANGA P. 203. O ora sa fi fost amici Sa ne iubim cu dor. Sascult de glasul gurii mici O ora shi sa mor. EMINESCU O. I 191. K baditzai tinerel Nasculta boii de el. HODOSH P. P. 56. Las’sa fie rau nu bine K nam ascultat de nime Ciam facut de capul meu. JARNÍKBIRSEANU D. 218.

ASCULTÁ ascúlt vb. I. 1. Tranz. Ashi incorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot a se stradui sa auda. ♦ A auzi. 2. Tranz. shi intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se canta. ♦ Tranz. A examina oral pe un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (intrun proces). ♦ Tranz. (Med.) A ausculta. 3. Tranz. A acorda importantza celor spuse a lua in consideratzie; a implini o dorintza o rugaminte. ♦ Tranz. shi intranz. A da urmare a se conforma unui ordin unui sfat etc.; a face intocmai cum vrea cineva. Lat. ascultare (= auscultare).

A ASCULTÁ ascúlt 1. tranz. 1) (vorbe cantece zgomote etc.) A percepe incordandushi auzul. ◊ Asculta! se foloseshte pentru a atrage atentzia cuiva la ceea ce i se va spune. 2) (elevi sau studentzi) A supune unui examen oral; a intreba; a interoga; a examina. 3) jur. (martori) A audia in vederea solutzionarii unui proces. 4) med. (organe interne mai ales inima plamanii) A examina ascultand cu urechea sau cu stetoscopul in vederea stabilirii diagnosticului; a ausculta. 5) (sfaturi rugamintzi dorintze etc.) A lua in consideratzie. 2. intranz. A se supune din proprie initziativa; a se conforma. ~ de cei mai in varsta. /<lat. ascultare

ascultà v. 1. a trage cu urechea: a asculta la usha; 2. a lua aminte: asculta cetzi spun; 3. a se supune: nu ma asculta. [Lat. ASCULTARE = clasic AUSCULTARE].

ascúlt a á v. tr. (lat. auscultare pop. ascultare it. ascoltare pv. ascoutar vfr. ascouter nfr. écouter vsp. ascuchar pg. escutar). Is atent aud: ascult ce spuĭ. Trag cu urechea pindesc k sa surprind vorba: a asculta la usha. Ajut cind cere: a asculta un nenorocit. Ĭaŭ in sama: nul asculta ce spune. Examinez: a asculta un elev. Ma supun: asculta de lege de mine de sfaturile mele. Ĭa asculta ĭa ascultama vorba energica adresata cuĭva amenintzare: Ĭa asculta: nu te obraznici k te daŭ afara!

ascultá (a ~) (ashi incorda auzul a se supune) vb. ind. prez. 3 ascúlta

ascultá vb. ind. prez. 1 sg. ascúlt 3 sg. shi pl. ascúlta

ASCULTÁ vb. 1. v. auzi. 2. a audia a urmari. (~ cu atentzie expunerea.) 3. v. audia. 4. a chestiona a examina a interoga a intreba (inv.) a prociti. (~ un elev.) 5. (MED.) a ausculta. (Medicul ~ cu stetoscopul.) 6. a intzelege. (Cine nu ~ de cuvant o patzeshte.) 7. v. conforma. 8. v. indeplini.

ASCULTA vb. 1. a auzi (~ cetzi spun!) 2. a audia a urmari. (~ cu atentzie expunerea.) 3. (JUR.) a audia. (~ un martor.) 4. a chestiona a examina a interoga a intreba (inv.) a prociti. (~ un elev.) 5. (MED.) a ausculta. (Medicul ~ cu stetoscopul.) 6. a intzelege. (Cine nu ~ de cuvint... ) 7. a se conforma a se supune a urma. (~ ordinul cuiva.) 8. a implini a indeplini a satisface. (Ia ~ toate dorintzele.)

ascultá (t át) vb. 1. A auzi. 2. A da crezare. 3. A se supune a face pe voia cuiva. 4. A examina a intreba un elev. Mr. ascultu megl. ascult istr. ascutu. Lat. pop. ascultāre in loc de auscultāre (Pushcariu 138; CandreaDens. 95; REW 802; DAR); cf. it. ascoltare prov. escoutar v. fr. ascouter (fr. écouter) v. sp. ascuchar (sp. escuchar). Der. ascultamint s. n. (inv. supunere obedientza); ascultator adj. (care asculta; supus docil); ascultator s. m. (elev; vinzator functzionar; aparat de ascultare); ascultatura s. f. (inv. ascultare); ascultoi adj. (inv. supus docil).

AUDIATUR ET ALTERA PARS (AUDI ALTERAM PARTEM) (lat.) sa fie ascultata shi cealalta parte Seneca „Medeea” act. II scena 2 199. O judecata dreapta cere ascultarea argumentelor ambelor partzi.

TOUT FLATTEUR VIT AUX DÉPENS DE CELUI QUI L’ÉCOUTE (fr.) lingushitorul traieshte pe seama celui carel asculta La Fontaine „Le corbeau et le renard”. Infumuratzii se lasa flatatzi fara sa bage de seama k laudele ce li se adreseaza sunt interesate.

Audiatur et altera pars sau Audi alteram partem (lat. „Sa fie ascultata shi cealalta parte” sau „Asculta shi cealalta parte”). Filozoful shi scriitorul Seneca care a trait pe vremea imparatului roman Nero a folosit aceste cuvinte in tragedia sa Medeea (act. II sc. 2). Expresia a avut mai intii un caracter judiciar in scopul audierii ambelor partzi in proces. Cu timpul semnificatzia sa extins aplicinduse pina astazi la orice neintzelegere la orice conilict in sensul k trebuie ascultate toate partzile in litigiu pentru a putea judeca temeinic shi fara partinire. LIT.