ascultá [At: COD. VOR. 58/2 / Pzi: ascúlt / E: lat ascultare] 1 vt (D. fiintze) Ashi incorda auzul pentru a auzi ceva. 2 vt (D. animale) A ciuli urechile spre a auzi ceva. 34 vti (D. oameni) A urmari atent vorbele cuiva sau muzica. 5 vt A trage cu urechea (la usha). 6 vt (Ie) A ~ liturghia A participa la slujba bisericeasca. 7 vt A audia (un curs). 8 vt (Spc) A examina oral un elev un candidat la un examen Si: (inv) prociti. 9 vt (Fam; shie) A ~ martorii (sau un martor) A audia martorii. 10 vt (inv) A intzelege. 1112 vti A face voia stapanului maimarelui superiorului parintelui etc. Si: (inv) a da ascultare. 13 vt (Cu complementul „cuvantul” „porunca” „ordinul”) A indeplini. 1415 vti A urma sfatul cuiva. 16 vi (Pfm; ie) A ~ la cineva A da crezare cuiva. 17 vt A indeplini o dorintza o rugaminte 18 vi (Inv; construit cu „de”) A fi sub autoritatea stapanirea sau suzeranitatea ascultarea cuiva. 19 vt (Ie) Ashi ~ inima A se supune pasiunii. 20 vi (Fig; construit cu prepozitzia „de”; complementul este „bunulsimtz” „ratziunea” etc.) A actziona dupa un criteriu ratzional corect verificat prin experientza. 21 vt (Med) A asculta.