SATISFÁCE satisfac vb. III. Tranz. 1. A multzumi pe cineva indeplinindui o dorintza o necesitate o exigentza. 2. A fi conform cu anumite norme criterii exigentze dorintze; a se potrivi a corespunde. Din lat. satisfacere.

satisface vt [At: STAMATI D. / Pzi: satisfac / E: lat satisfacere fr satisfaire (dupa face)] 1 (C. i. dorintze porniri necesitatzi exigentze norme etc.) A aduce la indeplinire. 2 (C. i. dorintze porniri necesitatzi exigentze norme etc.) A fi conform cu... 3 (Spc; rar; c. i. obligatzii datorii) A onora etc. potrivit unei conventzii unui angajament. 4 (D. militari in termen; sens curent; ie) A(shi) ~ serviciul militar (sau armata) A indeplini serviciul militar Si: a face armata. 5 (C. i. oameni) A indeplini anumite dorintze porniri necesitatzi etc. facand sa fie multzumit impacat Si: a multzumi. 6 (Spc) A repara o ofensa (printro infruntare directa).

SATISFÁCE satisfác vb. III. Tranz. 1. A multzumi pe cineva indeplinindui o dorintza o necesitate o exigentza. 2. A fi conform cu anumite norme criterii exigentze dorintze; a se potrivi a corespunde. Din lat. satisfacere.

SATISFÁCE satisfác vb. III. Tranz. A multzumi (pe cineva) indeplinindui o dorintza o necesitate o exigentza. Raspunsul satisface pe examinator. ♦ (Complementul indica dorintza sau exigentza cuiva) A multzumi a implini. Cel putzin miam satisfacut o curiozitate. C. PETRESCU C. V. 258. Un teatru asha de variat putea satisface gusturile celui mai rafinat dintre micii noshtri stapini. IORGA L. II 33.

SATISFÁCE vb. III. tr. A implini (o dorintza o cerere etc.). ♦ A multzumi; a da satisfactzie. [P.i. satisfác. / cf. lat. satisfacere < satis destul facere a face fr. satisfaire].

SATISFÁCE vb. tr. a implini a indestula (o dorintza o cerere etc.). ◊ a multzumi; a da satisfactzie. (< lat. satisfacere)

A SATISFÁCE satisfác tranz. 1) (persoane) A multzumi provocand satisfactzie. 2) (dorintze cereri etc.) A face sa se realizeze; a traduce in fapt. 3) (curiozitatea pofte) A multzumi din plin. 4) (exigentze) A respecta cu strictetze. /<lat. satisfacere fr. satisfaire

satisface v. 1. a multzumi a indestula: a satisface pe creditorii sai; 2. a placea: aceasta muzica satisface urechea; 3. a repara o ofensa; 4. a da satisfactziune.

satisfáce (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. satisfác 1 pl. satisfacem 2 pl. satisfacetzi; imper. satisfa neg. nu satisface; part. satisfacut

satisfáce vb. face

SATISFÁCE vb. 1. a impaca a multzumi. (Masura luata ia ~ pe totzi.) 2. a multzumi (pop.) a indestula (Ban. Transilv. shi Mold.) a joi. (Recolta obtzinuta la ~.) 3. v. indeplini. 4. a asculta a implini a indeplini. (Ia ~ toate capriciile.) 5. v. efectua.

SATISFACE vb. 1. a impaca a multzumi. (Masura luata ia ~ pe totzi.) 2. a multzumi (pop.) a indestula (Ban. Transilv. shi Mold.) a joi. (Recolta obtzinuta la ~.) 3. a implini a indeplini a realiza (inv.) a plini (rar fig.) a satura. (Ia ~ dorintza.) 4. a asculta a implini a indeplini. (Ia ~ toate capriciile.) 5. a efectua a executa a face a indeplini a presta. (Ishi ~ serviciul militar.)

A satisface ≠ a nesatisface

satisfáce (satisfác acút) vb. A multzumi a corespunde. Fr. satisfaire adaptat la conjug. lui a face. Der. satisfacator adj. (multzumitor); satisfactzi(un)e s. f. din fr. satisfaction.

* satisfác facút a face v. tr. (lat. satisfácere d. satis destul shi fácere a face). Multzamesc las multzamit fac pe plac daŭ ce se doreshte: raspunsu elevuluĭ a satisfacut profesoru debitoru a satisfacut creditoriĭ aceasta muzica satisface urechea. V. intr. (rar) Aceasta muzica satisface urechiĭ.