SATISFÁCE satisfác vb. III. Tranz. A multzumi (pe cineva) indeplinindui o dorintza o necesitate o exigentza. Raspunsul satisface pe examinator. ♦ (Complementul indica dorintza sau exigentza cuiva) A multzumi a implini. Cel putzin miam satisfacut o curiozitate. C. PETRESCU C. V. 258. Un teatru asha de variat putea satisface gusturile celui mai rafinat dintre micii noshtri stapini. IORGA L. II 33.