15 definiții pentru promisiune
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROMISIÚNE, promisiuni, s. f. Angajament prin care cineva se obligă să facă ceva; făgăduială. [Pr.: -si-u-] – Din fr. promission.
PROMISIÚNE, promisiuni, s. f. Angajament prin care cineva se obligă să facă ceva; făgăduială. [Pr.: -si-u-] – Din fr. promission.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
promisiune sf [At: ASACHI, S. L. II, 27 / V: (înv) ~sie / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr promission, lat promissio, -onis] 1 Angajament prin care cineva se obligă să facă ceva pentru altcineva Si: făgăduială, (înv) promitere. 2 (Rar) Perspectivă promițătoare, favorabilă. 3 (Îvr) Jurământ.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROMISIÚNE, promisiuni, s. f. Asigurare, angajament de a face ceva; făgăduială. Promisiunile să nu rămînă vînt, ci să se transforme imediat în fapte. REBREANU, R. II 86. La mulți le-am șters lacrimile, dîndu-le sau despăgubiri, sau posturi, sau promisiuni, pe care le voi împlini. BOLINTINEANU, O. 440. Conchidem dar că și acest minister a pus sub salte promisiunile sale. ALECSANDRI, T. I 251.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROMISIÚNE s.f. Făgăduială. [Pron. -si-u-. / cf. fr. promission, lat. promissio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROMISIÚNE s. f. făgăduială. ◊ perspectivă promițătoare. (< fr. promission, lat. promissio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROMISIÚNE ~i f. Ceea ce promite să facă cineva; făgăduință. [Sil. -si-u-] /<fr. promission
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
promisiune f. 1. acțiunea de a promite; 2. îndatorire de a face ceva.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
promisiúne f. (lat. promissio, -ónis. V. misiune). Acțiunea de a promite, făgăduĭală: șĭ-a ținut promisiunea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
promisie sf vz promisiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
promisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. promisiúnii; pl. promisiúni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
promisiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. promisiúnii; pl. promisiúni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
promisiune (i-u)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROMISIÚNE s. v. angajament.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROMISIUNE s. angajament, asigurare, cuvînt, făgăduială, făgăduință, legămînt, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. și reg.) juruită, (reg.) făgadă, (Transilv.) făgădaș, (Mold.) juruință, (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacalîm. (Te rog să-ți respecți ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
PROMISIUNE. Subst. Promisiune, promitere, juruință (înv. și reg.), juruită (reg.), făgăduială, făgăduință, făgadă (reg.), făgădaș (reg.). Obligație, angajament, angajare, angajament solemn, legămînt (pop.), jurămînt, jur (pop.), cuvînt, cuvînt de onoare (de cinste); asigurare, încredințare, garantare. Om de cuvînt. Vb. A promite, a face promisiuni, a făgădui, a jurui (înv. și reg.), a da făgăduință, a da speranțe; a se angaja, a se îndatora, a se făgădui (înv.), a-și lua angajamentul, a se obliga, a-și lua obligația, a se lega (fig.), a-și da cuvîntul (de onoare); a da garanție, a garanta, a da asigurări, a făgădui marea cu sarea, a făgădui (a promite) cerul și pămîntul, a făgădui cîte în lună și în stele, a făgădui munți de aur, a făgădui luna de pe cer. A se ține de cuvînt, a-și ține cuvîntul, a se ține de promisiune. V. cinste, obligație, siguranță.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -si-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
promisiune, promisiunisubstantiv feminin
- 1. Angajament prin care cineva se obligă să facă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: angajament făgăduială făgăduință
- Promisiunile să nu rămînă vînt, ci să se transforme imediat în fapte. REBREANU, R. II 86. DLRLC
- La mulți le-am șters lacrimile, dîndu-le sau despăgubiri, sau posturi, sau promisiuni, pe care le voi împlini. BOLINTINEANU, O. 440. DLRLC
- Conchidem dar că și acest minister a pus sub salte promisiunile sale. ALECSANDRI, T. I 251. DLRLC
- 1.1. Perspectivă promițătoare. MDN '00
-
etimologie:
- promission DEX '09 DEX '98 DN