convéntzie sf [At: STAMATI D. / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr convention lat conventio onis] 1 Invoiala. 2 (Spc) Acord intre doua sau mai multe state institutzii persoane pe probleme de ordin politic juridic militar etc. 3 (Jur) Contract. 4 Tratat internatzional. 5 (In arta) intzelegere tacita de a admite unele procedee sau fictziuni. 6 (Lpl) Obicei. 7 (If iune) Adunare legislativa din timpul Revolutziei franceze (17891799).

CONVÉNTZIE conventzii s. f. 1. Intzelegere intre doua sau mai multe state cu privire la anumite probleme sau obiective de realizat. Republica Populara Romina a semnat o conventzie comerciala cu Republica Populara Ungara. ▭ Diplomaticul rominesc va cuprinde deosebite acte cruficiale autentice... tratate conventzii shi alte scrieri cu interes istoric. BALCESCU O. 1 54. ♦ intzelegere intre institutzii privitoare la anumite probleme sau obiective comune. Conventzie pentru livrare de materiale. ♦ Intzelegere intre doua sau mai multe persoane asupra unui lucru; invoiala. Socotzi cai descoperit aici conventzie cu banditzii? SADOVEANU P. M. 118. Cerind actul conventziei... il rupse. NEGRUZZI S. II 146. 2. (Numai la pl.) Deprinderi pastrate prin traditzie. Strimtorat in conventziile teatrale in monologuri... [Caragiale] varsa toate observatziile atit de fine atit de exacte in paranteze. GHEREA ST. CR. 358. Pronuntzat: tzie. Varianta: (invechit) conventziune (GHEREA ST. CR. II 248 GHICA S. 226) s. f.

CONVÉNTZIE s.f. 1. Intzelegere invoiala. ♦ Acord pact intre doua sau mai multe state institutzii etc. privind probleme cu caracter economic juridic tehnic militar etc. ♦ (Arte) Intzelegere tacita de a admite unele procedee sau fictziuni. 2. (La pl.) Deprinderi stabilite prin traditzie. [Gen. iei var. conventziune (1) s.f. [in DN]. / cf. fr. convention lat. conventio].

CONVÉNTZIE s. f. 1. intzelegere acord pact intre state institutzii etc. *contract. *denumire data unor tratate internatzionale. 2. (lit. arte) acceptare tacita a unor procedee forme sau idei. 3. (pl.) deprindere stabilita prin traditzie. 4. adunare legislativa a Frantzei intre 1792 shi 1794. 5. congres al unui partid al unei grupari politice reunit in vederea desemnarii candidatului la preshedintzie stabilirii platformeiprogram etc. (< fr. convention lat. conventio)

CONVÉNTZIE ~i f. 1) Acord stabilit intre doua persoane sau intre doua grupuri sociale; contract. 2) Tratat internatzional cu caracter bilateral sau multilateral; contract. 3) Principiu admis in mod tacit shi ipotetic pentru comoditatea descrierii sistematice. 4) mai ales la pl. Obiect statornicit pe baza de experientza (mai mult sau mai putzin indelungata); practica uzuala; uzantza. [Art. conventzia; G.D. conventziei; Sil. tzie] /<fr. convention lat. conventio ~onis

conventziune sf vz conventzie

CONVENTZIÚNE s.f. 1. conventzie. 2. Adunare legislativa in timpul revolutziei burgheze din Frantza. [Pron. tziu. / < fr. convention].

conventzi(un)e f. 1. invoiala intre doua sau mai multe persoane; 2. pact intre doua State: conventziune de comertz; 3. clauzele conditziunile unui act. V. Nume proprii.

Conventziune f. Conventziunea natzionala adunarea reprezentativa a revolutziunii franceze care condamna pe Ludovic XVI proclama republica shi rezista victorios Europei coalizate (17921795); Conventziunea dela BaltaLiman intre Rusia shi Turcia dupa care se numira Domni pe 7 ani (1849); Conventziunea dela Paris (1858) intre Turcia shi celelalte Puterii prevazu unirea administrativa a Principatelor Romane completata de Statutul decretat in 1864 de Cuza. Conventziunea dela Paris forma legea fundamentala a TZarii pana la promulgarea Constitutziunii in 1866.

*conventziúne f. (lat. convéntio ónis. V. inventziune). Acord pact invoĭala: conventziune sociala (mic tractat). De conventziune conventzional: limbaj de conventziune. SHi éntzie.

convéntzie (tzie) s. f. art. convéntzia (tzia) g.d. art. convéntziei; pl. convéntzii art. convéntziile (tzii)

convéntzie s. f. (sil. tzie) art. convéntzia (sil. tzia) g.d. art. convéntziei; pl. convéntzii art. convéntziile (sil. tzii)

conventzie

CONVÉNTZIE s. 1. v. intzelegere. 2. v. contract.

CONVENTZIE s. 1. acord aranjament combinatzie contract intzelegere invoiala invoire legamint pact tranzactzie (inv. shi pop.) legatura (pop.) tirg tocmeala tocmire (Munt.) prinsoare (inv.) ashezamint cuvint simfonie sulf shart (arg.) shusta. (Conform ~.) 2. (JUR.) contract (inv. shi reg.) zdelca. (~ de vinzarecumparare.)