CUVANT (VÓRBA VOCÁBULA) s. n. (cf. lat. conventus „adunare intrunire” conventum „intzelegere”): unitate lexicala alcatuita dintrun complex sonor shi un sens (sau de un complex de sensuri) susceptibila de o intrebuintzare gramaticala: unitate lexicala de baza a vocabularului unei limbi. ◊ ~ moshtenít: c. ramas intro limba din limba de baza sau din limbile care sau incrucishat pentru a da nashtere unei limbi noi. In limba romana avem c. moshtenite din limba latina shi din limba getodacilor (substrat): casa bun doi eu meu acesta cine altul nimeni canta afara zau la k etc. (din latina); barza manz sambure viezure aprig cretz rabda scapara zburda etc. (din limba getodacilor). ◊ ~ imprumutát: c. luat dintro alta limba dupa formarea limbii care imprumuta. In limba romana sunt multe c. imprumutate (neologisme) in epoci diferite: munca viteaz hrani razna of (din vechea slava); orash viclean cheltui musai (din maghiara); zambila murdar tiptil bre haide (din turca); hartie ieftin lipsi agale (din neogreaca); cartof fain absolvi (din germana); diviziune dinamic milion explica alo contra or (din franceza) etc. ◊ ~ neológic: c. imprumutat dintro limba straina in diferite faze ale dezvoltarii limbii care imprumuta; de obicei se considera c. neologice cele imprumutate intro perioada mai apropiata de prezent (pentru limba romana incepand cu sfarshitul secolului al XVIIIlea shi pana azi sau cele formate relativ recent prin mijloace proprii). Astfel: abator (cf. fr. abbatoir) agrotehnica (cf. rus. agrotehnika) captiv (cf. fr. captif lat. captivus) campionat (cf. it. campionato) contrabanda (cf. it. contrabbando) interval (cf. fr. intervalle it. intervallo lat. intervallum) interveni (cf. it. intervenire fr. intervenir) memorie (cf. lat. memoria it. memoria fr. memoire) termos (cf. germ. Thermosflasche) forjor (fr. forgeur) matritzer (matritza + suf. er) etc. ◊ ~ formát: c. aparut pe terenul unei limbi pe baza derivarii compunerii sau conversiunii. Astfel: copilash marishor imbunatatzi shoimeshte mortzish etc.; bunacuviintza binevoitor doisprezece al douazecilea insumi acestalalt cel ce oricine nici unul binevoi deodata intotdeauna despre de pe la ashadar deoarece k sa etc.; binele semanatul tremuranda vestita dedesubtul inaintea etc. ◊ ~ báza (primitív): c. care serveshte k element de baza k punct de plecare in formarea altor cuvinte k de exemplu copil mare bun shoim shi mori din cuvintele derivate date k exemple mai sus. C. baza poate fi simplu (moshtenit sau derivat) sau compus in uz sau integrat in expresii literar sau regional la singular sau la plural identificabil sau neidentificabil in limba romana: ascultá in ascultator butoi in butoiash intrun in intruni intrun chip in intruchipa; bratz in imbratzisha piez in piezish; hotar in hotarnic morocani in morocanos; cleshte in incleshta coltzuri in coltzuros; ametzi in ametzeala moale in molcutz etc. ◊ ~ derivát: c. obtzinut prin derivare cu sufix sau cu prefix (shi cu prefix) de la un alt cuvant. Astfel: copilandru (< copil + suf. andru) bunicel (< bun + suf. icel) instraina (< pref. in + strain + suf. a) vultureshte (< vultur + suf. eshte) preface (< pref. pre + face) etc. ◊ ~ denominatív: c. derivat de la un nume de la un substantiv sau de la un adjectiv k exemplele copilarie (< copil + suf. arie) roshí (< roshu + suf. i) stegar (< steag + suf. ar) tarishor (< tare + suf. ishor) etc. ◊ ~ mobíl: c. nou obtzinut prin procedeul motziunii (obishnuit un substantiv) adica prin sufixatzie motzionala k in exemplele gascan (< gasca + suf. an) vulpoi (< vulpe + suf. oi) casiera (< casier + suf. a) doctoritza (< doctor + suf. itza) tigroaica (<tigru + suf. oaica) etc. ◊ ~ dezarticulát: c. prost articulat rau pronuntzat neclar. ◊ ~ símplu: c. alcatuit dintrun singur element formant k om roshu noi trei trece asha vai pe sa etc. ◊ ~ compús: c. alcatuit prin compunere din doua sau mai multe elemente formante distincte (de obicei partzi de vorbire) k bunastare guraleului guracasca cainelup buhaidebalta redactorshef galbendeschis sudamerican macedoroman gastrointestinal douazeci inshine aceastalalta cei ce oricare niciuna binemerita dedesubt inspre de pe langa ci shi etc. ◊ ~ analizábil: c. care poate fi analizat morfologic in partzi componente k imboboci derivat de la substantivul boboc + pref. im + suf. i. ◊ ~ neanalizábil: c. care nu poate fi analizat morfologic in partzi componente k bun se trei cand pe k ah! etc. ◊ ~ silábic: c. alcatuit din silabe. ◊ ~ monosilábic: c. format dintro singura silaba k sat gri doi tu cant sus of cu sa etc. ◊ ~ bisilábic: c. format din doua silabe k tata galben patru nostru trece astfel haide despre incat etc. ◊ ~ trisilábic: c. format din trei silabe k bunica violet douazeci cestalalt scrisese departe deasupra intrucat etc. ◊ ~ tetrasilábic (cvádrisilabic): c. format din patru silabe k facultate violaceu treisprezece acestalalt venisera niciodata imprejurul deoarece etc. ◊ ~ péntasilabic: c. format din cinci silabe k biblioteca comensurabil nouasprezece practicasera odinioara etc. ◊ ~ óctosilabic: c. cu opt silabe k imprescriptibilitate. ◊ ~ polisilábic: c. format din mai multe silabe k perspicacitate interminabil paisprezece ceastalalta decalcifiinduse literalmente dindaratul deoarece etc. ◊ ~ imparisilábic: c. care nu pastreaza acelashi numar de silabe in cursul flexiunii (obishnuit un substantiv sau un adjectiv in limba latina) k N. V. miles („ostash”) tenĕr („tanar”); G. milites teneri; D. militi tenĕro; Ac. militem tenerum; Abl. milite tenĕro. ◊ ~ parisilábic: c. careshi pastreaza numarul silabelor in cursul flexiunii (obishnuit un substantiv sau un adjectiv in limba latina) k N. V. civis („cetatzean”) niger („negru”); G. civis nigri; D. civi nigro; Ac. civem nigrum; Abl. cive nigro. ◊ ~ omofón: c. pronuntzat asemanator cu un alt cuvant dar scris diferit de acesta k engl. peace („pi:s”) „pace” shi piece („pi:s”) „bucata”; unsoare un soare omisiune o misiune ocupa o cupa otava o tava etc. ◊ ~ omofórm: c. care se pronuntza shi se scrie la fel cu un alt cuvant; forma izolata din cadrul unei partzi de vorbire care coincide k pronuntzare shi k scriere cu forma unei alte partzi de vorbire. Astfel: care (substantiv neutru plural) care (pronume relativ) dar (substantiv neutru singular) dar (conjunctzie coordonatoare adversativa) etc. ◊ ~ omográf: c. scris la fel cu un alt cuvant dar pronuntzat diferit de acesta. Astfel: cása (substantiv) casắ (verb) mása (substantiv) masắ (verb) vésela (adjectiv) veséla (substantiv) etc. ◊ ~ accentuát; c. scos in evidentza in cadrul propozitziei cu ajutorul accentului. Astfel: „A mea a fost izbanda shi aci imi voi asheza eu locuintza” (Al. Odobescu); „Are neasemuit farmec padurea. Iam cunoscut toate potecile shi toate desishurile” (Z. Stancu). ◊ ~ oxitón: c. accentuat pe ultima silaba k baclavá canavá chimonó ramureá revení trecú cobori etc. ◊ ~ paroxitón: c. accentuat pe penultima silaba k albástru artéra depárte fiecáre imprejúrul petréce etc. ◊ ~ proparoxitón: c. accentuat pe antepenultima silaba k acéstora armátele luptásera roshiática etc. ◊ ~ neaccentuát (atón): c. nereliefat prin accent in cadrul propozitziei. Astfel: „Acólo este tzara mea / SHi neamul meu cel romanesc” (I. Nenitzescu). ◊ ~ cu contzinut notzional: c. care are la baza o notziune in jurul careia sa format un sens. Sunt considerate cuvinte cu notziuni substantivele adjectivele numeralele pronumele verbele shi adverbele: baiat frumos cinci acesta a canta bine etc. ◊ ~ fara contzinut notzional: c. lipsit de notziune deoarece aceasta sa atrofiat prin abstractizarea shi gramaticalizarea cuvantului sau pur shi simplu na existat de la inceput. El poate avea in schimb fie o semnificatzie gramaticala (cum este articolul) fie o semnificatzie lexicala foarte abstracta shi foarte slaba (cum sunt prepozitzia shi conjunctzia) fie o putere semantica de sugerare a starilor emotzionale shi volitzionale sau de evocare prin imitare aproximativa a sunetelor shi a zgomotelor (cum este interjectzia): l a cu de k sa ah! hai na poc! zdup! etc. ◊ ~ anafóric: c. care reia o notziune o idee deja exprimata (anterior) in vederea accentuarii ei. ◊ ~ redundánt: c. de prisos superfluu nenecesar care nu aduce un plus de informatzie (in teoria informatziei). ◊ ~ concrét: c. care poseda un contzinut reprezentabil in planul senzorial k barbat pom dulce negru fluierá fulgerá etc. ◊ ~ abstráct: c. care poseda un contzinut nereprezentabil in planul senzorial k cinste curaj iscusit intzelegator doi zece voi ei gandi parea atat parca fara prin shi dar etc. ◊ ~ apreciatív: c. cu sens favorabil; c. care sugereaza o atitudine de apreciere de stima de consideratzie k domn doamna invatzat maestru maestra etc. ◊ ~ depreciatív (peioratív): c. cu sens nefavorabil c. care sugereaza o atitudine de dispretz de lipsa de consideratzie de batjocura k birocrat („functzionar formalist”) contzopist („functzionar marunt”) troglodit („om grosolan” „om necivilizat”) natafletz („om tont” „om natang”) zurbagiu („om scandalagiu”) etc. Sensurile nefavorabile ale acestei categorii de cuvinte se datoresc insistentzei asupra insushirii obiectelor metaforei nepotrivirii de gen dintre termenulbaza shi derivat contextului social imprejurarii particulare etc. Adeseori rolul sufixelor lexicale in sublinierea acestui sens este evident: barbatzoi fatoi articolash gazetarash avocatzel mamaligar panglicar opincar bagaretz plangaretz bagacios plangacios etc. In comparatzie cu apreciativele in limba romana exista foarte multe depreciative (peiorative) unele dintre ele cu o incarcatura negativa foarte puternica. ◊ ~ echivóc: c. ambiguu; c. care poate fi interpretat in mai multe feluri intrun context dat k haina ras umbrele etc. (v. echivóc). ◊ ~ monosemántic (univóc): c. care dispune de un singur sens lexical k avion catarg randunica zapada curajos violet saluta vorbi aici repede ura! etc. ◊ ~ polisemántic (plurivóc): c. care dispune de mai multe sensuri lexicale k acord baba carte deschide inima nod bun cald ah! etc. C. polisemantic poate dispune de mai multe corpuri fonetice identice reunite printro caracteristica semantica comuna (sem). Astfel: caracteristica semantica „scalda” „spala” leaga formele bai („scalde”) bai („scaldatori”) bai („camere de spalat”) shi bai („localitatzi cu instalatzii speciale destinate curei balneare”). ◊ ~ atestát: c. care figureaza intrun text specific unei limbi de baza; c. a carui existentza poate fi dovedita. Pentru limba latina cele mai multe cuvinte sunt atestate: acus (> rom. ac) aduncus (> rom. adanc) ego (> rom. eu) quattuor (> rom. patru) cantare (> rom. canta) quando (> rom. cand) de (> rom. de) si (> rom. shi) etc. ◊ ~ neatestát: c. care nu figureaza intrun text specific unei limbi de baza; c. a carui existentza nu poate fi dovedita (de multe ori lingvishtii „reconstruiesc” cuvintele neatestate cu aproximatzie sau cu exactitate orientanduse dupa formele evoluate care le moshtenesc in limbile inrudite ce deriva din limba de baza). Multe cuvinte din limba latina sunt neatestate fiind notate la inceput cu un asterisc: *accubiliare (> rom. aciua) *ammisticare (> rom. amesteca) *appensare (> rom. apasa) *arrectare (> rom. arata) etc. Din cele 886 de cuvinte latine neatestate shi reconstruite de lingvishti consemnate in dictzionarele noastre etimologice 100 au fost deja depistate in diferite texte latine: abbattere (> rom. abate) battitura (> rom. batatura) capitina (> rom. capatzana) dispartire (> rom. despartzi) frictura (> rom. friptura) sanitosus (> rom. sanatos) etc. ◊ ~ literár: c. cu circulatzie in limba literara; c. care apartzine limbii literare k albie albastruinchis cartof floareasoarelui gramada serpentina sfashia se urca zapada etc. ◊ ~ regionál (dialectál): c. cu circulatzie intrun dialect sau intrun grai k ciupa („albie”) civit („albastruinchis”) crumpena sau picioica („cartof”) rasarita („floarea soarelui”) clada („gramada”) carjoaie („serpentina”) carnosi („sfashia”) se aburca („se urca”) nea sau omat („zapada”) etc. ◊ ~ populár: c. cu circulatzie in mai multe dialecte sau graiuri k civilie („viatza de om civil”) covaseala („plamada”) crashcá („scrashni”) cutzitash („briceag”) culmish („culme”) cumatru („nash”) cushma („caciula”) etc. ◊ ~ argótic: c. de argou k mardeala („bataie”) mangleala („furt”) ciripi („denuntza”) etc. (v. shi argóu). ◊ ~ de jargon: c. pretentzios de origine straina cu circulatzie ingusta neasimilat de limba uzuala folosit cu scopul de a impresiona pe interlocutor k mersi („multzumesc”) sharmant („incantator”) etc. (v. shi jargón). ◊ ~ uzuál: c. folosit in mod curent obishnuit; c. care este in uz k apa casa masa paine etc. ◊ ~ familiár: c. care exprima un anumit grad de intimitate care este obishnuit intrun mediu intim k acushica („acum”) cumvashilea („cumva”) cuscrenie („inrudire”) cutarica sau cutaritza („un oarecare” „cineva”) etc. ◊ ~ rar: c. folosit cu totul intamplator sau in mod special in anumite imprejurari k adagiu („maxima”) admirare („admiratzie”) admisibilitate cutezantza („curaj”) cusurgiu („carcotash”) cusatoreasa („croitoreasa”) cuscuta („tortzel”) etc. ◊ ~ invechít (arháic): c. care nu mai este folosit in limba actuala; c. care a ieshit din uz k adamasca („stofa de matase cu flori”) carcserdar („comandant de potera”) credincer („om de incredere”) crezamant („crezare”) crancénie („cruzime”) curtení („a face curte cuiva”) cursoare („curent”) cumplitate („zgarcenie”) cucura („tolba de sagetzi”) etc. ◊ ~ expresív: c. care exprima ceva in mod viu sugestiv plastic elocvent k vaduri vuiet carari vatra vreascuri vreme jale tarzie etc. din poezia „Mama” de George Coshbuc. ◊ ~ poétic: c. folosit de obicei in poezie cu valentze poetice creator de valori poetice. Astfel in Scrisoarea III Mihai Eminescu a valorificat magistral cuvintele pamant shi apa carora Tudor Arghezi lea dat mai tarziu o noua stralucire in poezia Cantare urmat de Nichita Stanescu in Despre limba romana. ◊ ~ chéie: c. esentzial in unele poezii; c. in care se concentreaza ideea fundamentala a acestora; cuvantnucleu care explica intregul contzinut al operei. Astfel in poezia Mai am un singur dor de Mihai Eminescu cuvintele pribeag shi singuratate iar in poezia Vara de George Coshbuc cuvintele cald shi lumina. ◊ ~ shtiintzífic: c. care se refera la shtiintza; c. propriu unei ramuri shtiintzifice care denumeshte o notziune dintrun domeniu shtiintzific k acid baza; fuziune neutron; inflorescentza petala; delta relief; diametru multiplu; diapazon gama etc. ◊ ~ téhnic: c. care se refera la tehnica; c. propriu unei ramuri tehnice care denumeshte o notziune dintrun domeniu tehnic k accelerator accelerometru balansoar branshament cartograma ciclotron deversor ecluza filament filtru granulator etc. ◊ ~ flexíbil: c. careshi schimba forma pentru a putea exprima diferite raporturi gramaticale k o casa unei case. Sunt c. flexibile: substantivul articolul adjectivul numeralul pronumele shi verbul. ◊ ~ declinábil: c. care se poate declina. Sunt dedinabile: substantivul articolul adjectivul numeralul shi pronumele. ◊ ~ neflexíbil: c. care nushi schimba forma pentru a putea exprima diferite raporturi gramaticale k totdeauna bravo! peste k. Sunt neflexibile adverbul interjectzia prepozitzia sht conjunctzia. ◊ ~ nedeclinábil: c. care nu se poate declina. Sunt nededinabile: adjectivele invariabile (asha asemenea atare; ditamai coshcogeamite; gri bej maro etc.) pronumele interogativrelativ ce pronumele nehotarate compuse care au in structura pronumele interogativrelativ ce (fiece oarece orice ceva) pronumele negativ nimic unele grupe de numerale (distributive shi adverbiale) adverbele interjectziile prepozitziile shi conjunctziile. ◊ ~ imitatív (onomatopéic): c. care imita un sunet sau un zgomot natural un sunet emis de om de animale de pasari sau de insecte k baldabac! zdup! vajj! sforr! ham! cotcodac! tzarr! etc. ◊ ~ exclamatív: c. care sugereaza prin contzinutul sau o anumita stare sufleteasca beneficiind shi de o punctuatzie corespunzatoare acesteia sau care ajuta prin topica shi intonatzia sa la realizarea unor propozitzii exclamative. Sunt considerate c. exclamative prin excelentza interjectziile care sugereaza stari fizice shi emotzionale: ah! au! ehe! of! oleoleo! oho! ptii! vai! etc.; adjectivul interogativ ce shi adverbele interogative ce shi cat: „Ce om era!”; „Ce caracter desavarshit avea!”; „Ce repede trece vremea!”; „Cat de frumoshi sunt anii tineretzii!”. Uneori adverbul ce este urmat de prepozitzia de cu sens adjectival cantitativ: „Ce de oameni sau adunat in centru!” ◊ ~ pozitív: c. care sugereaza prin contzinut shi forma ideea de afirmare a persoanei a lucrului sau a circumstantzei sau care ajuta in calitate de raspuns la o intrebare la afirmarea actziunii verbului predicat din propozitzia interogativa. Sunt considerate c. pozitive adverbele cu contzinut afirmativ: da desigur fireshte intocmai negreshit etc. ◊ ~ negatív: c. care sugereaza prin contzinutul lui lexical ideea de negare a persoanei a lucrului sau a circumstantzei sau care ajuta la negarea actziunii verbului predicat dintro propozitzie. Sunt considerate c. negative pronumele shi adjectivele negative shi adverbele cu contzinut negativ: nimeni nimic nici unul nici una nici un nici o; nu ba nicidecum niciodata nicicum niciunde nicicand nicaieri etc. ◊ ~ interogatív: c. care ajuta la formularea unei intrebari sau a unei propozitzii interogative. Sunt considerate c. interogative pronumele shi adjectivele interogative shi adverbele interogative: care? cine? ce? cat? cata? catzi? cate? cand? unde? incotro? cum? cat? ◊ ~ intaritór: c. care ajuta la sublinierea mai pregnanta a unei anumite idei prin ashezarea sa langa cuvantul care exprima aceasta idee. Sunt considerate c. intaritoare pronumele shi adjectivele de intarire shi adverbele de mod de precizare sau de intarire: insumi insami insutzi insushi insashi etc.; chiar shi tocmai („Insushi profesorul a lucrat cu noi”; „Chiar pe el lam vazut ieri”; „SHi aici se munceshte”; „Pleaca tocmai sambata” etc.). ◊ ~ repetát: c. reluat; c. care mai apare inca o data in propozitzie (in aceeashi forma sau schimbat) realizand fie o constructzie cu valoare adverbiala (cuvant repetat prin juxtapunere: incetincet shontacshontac abiaabia etc. sau locutziune in care intre cele doua forme apar prepozitzii: din cand in cand din loc in loc ceas de ceas din ce in ce incetul cu incetul etc.) fie figura de stil denumita repetitzie cu diferite valori in context: mare mare; frumos frumos; bine bine; minunea minunilor; floarea florilor; codrule codrutzule; singur singurel etc. ◊ ~ regént: c. de care depinde sintacticfunctzional o parte secundara de propozitzie (atributul complementul elementul predicativ suplimentar) sau o propozitzie subordonata. Sunt c. regente pentru atribute: substantivele numeralele shi pronumele; pentru complemente: adjectivele verbele adverbele shi interjectziile predicative; pentru elemente predicative suplimentare: substantivele numeralele pronumele (cu functzie de subiecte sau de complemente directe) shi verbele sau interjectziile predicative (de obicei cu functzie de predicat). ◊ ~ corelatív: c. din propozitzia regenta care exprima o reciprocitate luat in raport cu elementul introductiv al unei subordonate. El dispune de o intonatzie specifica shi ajuta la intarirea raportului de subordonare existent in fraza. Intonatzia subliniaza mai pregnant atat mijlocul de realizare a raportului de subordonare din fraza cat shi contzinutul acestui raport; atat partea de vorbire sau de propozitzie care o reprezinta (dispune frecvent de o functzie sintactica) cat shi subordonata introdusa prin conjunctzii subordonatoare sau prin pronume shi adverbe relative. Pot fi c. corelative in limba romana: unele adjective invariabile unele pronume shi adjective demonstrative unele pronume shi adjective nehotarate unele pronume shi adjective negative unele adverbe shi locutziuni adverbiale unele conjunctzii shi locutziuni conjunctzionale unele interjectzii. Astfel: „Ajunsese intro asemenea situatzie k nu te mai puteai intzelege cu el”; „Cine shtie carte acela are patru ochi”; „Acea paine e mai buna care este muncita de tine”; „Numi mai ramane alta de facut decat sa ies in cerdac” (V. Alecsandri); „Alta solutzie nu exista decat sa te straduieshti”; „Ashtia nu au nimic mai bun de facut decat sa discute pe altzii”; „Na spus nici un cuvant decat k a oftat”; „Unde prindea omul acolo il ocara” (I. Slavici); „Cum itzi vei ashterne asha vei dormi”; „Atat a muncit cat a putut”; „Cand ma chemat atunci mam dus”; „Tot mai citesc maiastratzi carte deshi tzio shtiu pe dinafara” (A. Vlahutza); „Pe cand oastea se ashaza iata soarele apune” (M. Eminescu). ◊ ~ incidént: c. intercalat intre partzile unei propozitzii sau ale unei fraze fara a fi legat sintactic de acestea. Este rostit cu o intonatzie deosebita apare izolat intre virgule linii de pauza sau paranteze shi aduce o informatzie suplimentara in interiorul unei comunicari de baza: „Am gasit din nenorocire un vagon de clasa a IIa la coada trenului” (I. L. Caragiale); „Nu shtiu zau cum a sta shi asta” (Ion Creanga); „Poftim nepoate Grigri zice ceteshte shi te bucura” (M. Sadoveanu) etc. Sunt considerate c. incidente in cadrul propozitziilor vocativele cuvintele shi formulele de adresare (de tipul mai bre fa draga dragul meu draga mea etc.) precum shi unele adverbe de mod k desigur fireshte poate probabil bineintzeles neindoielnic dimpotriva cica pasamite etc.: „Mia comunicat fireshte ceea ce era mai important”; „Va vetzi fi aducand aminte probabil de seara aceea din toamna trecuta”; „Miam luat desigur din vreme toate masurile necesare” etc. ◊ ~ de umplutura: c. incident de prisos cu valoare afectiva care intrerupe shirul comunicarii fara sa aduca vreun supliment de informatzie in legatura cu ea. Este caracteristic limbii vorbite shi nu dispune de sens lexical: „E primejdie mare domnule” (I. L. Caragiale); „(Leonida incepe sa sforaie.) Dormi soro?...” (idem); „Bine frate revulutzie k revulutzie da nutzi spusei k nui voie de la politzie sa dai focuri in orash?” (idem); „Mai stam noi oleaca shi pe urma numai ce sarata mai tata o groaza de mistretzi” (M. Sadoveanu). ◊ ~ expletív (parantétic): c. intercalat intro propozitzie care nu este necesar pentru intzelegerea sensului comunicarii putand lipsi din enuntz. Un exemplu nil ofera pronumele personal expletiv cu valoare de nominativ etic. In aceasta calitate el exprima solicitarea interlocutorului de a participa efectiv la ceea ce nareaza locutorul nu are functzie sintactica shi intareshte negatzia intro propozitzie nominala k in exemplul „... nici tu sat nici tu targ nici tu nimica” (Ion Creanga). ◊ ~ de legatura: c. care leaga o parte de propozitzie de elementul regent din cadrul aceleiashi propozitzii doua partzi de propozitzie sau doua propozitzii de acelashi fel sau propozitzia subordonata de propozitzia regenta. In prima situatzie este vorba de o prepozitzie in a doua de o conjunctzie coordonatoare shi in a treia de o conjunctzie subordonatoare de un pronume de un adjectiv sau de un adverb relativ: „O multzime fara seama de oameni shi de vite se inghesuisera pe pod in cea mai mare neoranduiala” (N. Balcescu); „La universitate a intampinat greutatzi ashteptate shi neashteptate” (L. Rebreanu); „Batranul Dan desprinde un palosh vechi din cui / SHi paloshul luceshte voios in mana lui” (V. Alecsandri); „Elevului incepura sai clantzane dintzii” (M. Preda); „SHtirbul care se apropia de el in fuga se opri mai speriat k prima data” (D. R. Popescu); „A doua zi cand mam dus la shcoala lam gasit in usha clasei a IVa de umanioare” (I. Ghica). ◊ ~ introductív: c. care introduce in propozitzie sau in fraza o unitate sintactica specifica acestora. Astfel: prepozitziile introduc in propozitzii atributele numele predicative complementele sau elementele predicative suplimentare iar conjunctziile subordonatoare adjectivele pronumele shi adverbele relative introduc in fraza diferite tipuri de propozitzii subordonate. ◊ ~ cu functzie sintactica: c. care poate avea rolul unei partzi de propozitzie (subiect predicat nume predicativ atribut complement element predicativ suplimentar apozitzie). Sunt c. cu functzie sintactica: substantivul adjectivul numeralul pronumele verbul adverbul shi interjectzia. ◊ ~ fara functzie sintactica: c. care nu poate avea rolul unei partzi de propozitzie. Sunt c. fara functzie sintactica: articolul prepozitzia shi conjunctzia. ◊ ~ cu distributzie unidirectzionala: c. care intra in combinatzie in cadrul unui context dat obligatoriu pe rand cu cate un singur termen. Sunt considerate k avand o distributzie unidirectzionala substantivele marea majoritate a adjectivelor numeralele marea majoritate a pronumelor marea majoritate a verbelor marea majoritate a adverbelor shi o parte dintre interjectzii. ◊ ~ cu distributzie bidirectzionala: c. care intra in combinatzie in cadrul unui context dat obligatoriu simultan cu doi termeni. Sunt considerate k avand o distributzie bidirectzionala adjectivele relative pronumele relative pronumele nehotarate relative verbele copulative adverbele relative prepozitziile conjunctziile shi unele interjectzii k iata iaca shi iacata. ◊ ~ sibílic (sibilín sibilínic): c. cu putere enigmatica profetica rostit de Sybila personaj feminin legendar careia anticii i atribuiau darul de a prevedea viitorul fiind inspirata de zei. ◊ ~ tabú: c. evitat in vorbire din superstitzie sau din pudoare (v. interdictzie de vocabular). ◊ ~ mátca: c. care se afla in fruntea unui articol de dictzionar sub care se grupeaza shi se gloseaza toate variantele shi expresiile (uneori shi derivatele sau compusele) cu sensurile corespunzatoare. ◊ parte de c.: v. parte de vorbire. (Pentru clasificarea c. v. critériu).