invoit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: invoi] 15 Invoire (12 68). 6 Conventzie. 7 Favorizare. 8 (Inv) Acord. 9 Consimtzamant (2). 1013 Invoire (1314 21).

invoit² ~a a [At: NECULCE ap. LET. II 349/17 / Pl: ~itzi ~e / E: invoi] 1 (Inv) 1 Permis. 2 Caruia i sa dat voie. 3 (Spc; d. militari) Caruia i sa dat o permisie. 4 Ajuns la o intzelegere cu cineva. 5 (Inv; d. afaceri; udp „cu”) Care este intzeles. 6 (D. lucratori cu ziua) Tocmit. 7 (Rar) Care sa stabilit in urma unei intzelegeri Si: conventzional (1). 8 Caruia i sa permis sa lipseasca pentru scurt timp de la shcoala serviciu cazarma etc.

INVOÍT A invoitzi te adj. (Rar despre semne litere etc.) Conventzional. Trimetea in fiecare saptamina cu deamanuntul shtiri despre tot ce sentimpla acolo scrise cu semne invoite asha k sa fi cazut chiar o scrisoare in mina cuiva strain nimica nar fi intzeles. CARAGIALE O. III 88.

invoít a adj. Care are voĭe (permisiune): soldatzĭ invoitzĭ sa ĭasa in orash.

invoi [At: DOSOFTEI V. S. 221 / Pzi: ~esc / E: in + voie] 1 vt (Mol) A acorda cuiva ceea ce cere Si: a ingadui a permite. 2 vt (Buc; ie) A ~ pe cineva A multzumi pe cineva. 3 vt (Inv; pbl) A admite. 4 vi (Inv) A favoriza. 5 vi (Inv) A fi de acord. 6 vr A ajunge la o intzelegere cu cineva. 7 vr (Ie) A se ~ din pretz (sau asupra pretzului) A se pune de acord asupra pretzului. 8 vr (Spc) A se pune de acord asupra zestrei. 9 vr A se declara de acord cu ceva Si: a consimtzi. 10 vr A adera la ceva. 11 vr A se tocmi. 12 vr A se angaja. 13 vrr A trai in buna intzelegere cu cineva. 14 vrr A se reconcilia. 15 vrr A fi in concordantza Si: a se potrivi. 16 vt A permite cuiva sa lipseasca pentru scurt timp de la o anumita activitate precum shcoala serviciu etc.

INVOÍ invoiesc vb. IV. 1. Refl. reciproc. A face cu cineva o invoiala a ajunge la o intzelegere a cadea de acord. Dar k sa nu mai shtie satul Putem ushor a nenvoi: Tu lasan pacoste vinatul Caci eu renuntz dea pescui. COSHBUC P. II 175. Se invoira sa se ia la lupta dreapta. ISPIRESCU L. 87. Fu atunci o disputa intre sacui din care unii voiau sa pastreze in viatza vreo citziva din nobilii prinshi... se invoira apoi a amina pentru citava vreme moartea unora dintrinshii. BALCESCU O. II 259. 2. Refl. A fi de aceeashi parere cu cineva a se declara de acord cu ceva a accepta a primi a consimtzi la ceva. E multzumit k alde fiicasa sau invoit indata cu planul lui. SP. POPESCU M. G. 47. Tu nu tenvoi la nimic numai la aceste. RETEGANUL P. III 16. Ei bine daca este asha ma invoiesc! ISPIRESCU L. 273. Nu ne putem invoi cu [terminatziile] ciune shi cu iune. NEGRUZZI S. I 348. 3. Refl. reciproc. A se avea bine a trai in buna intzelegere a se impaca cu cineva. Sai dau ajutor k tare ie greu shi de loc nu se invoieshte cu celelalte fete. REBREANU R. I 92. Eu am fost insurat shi mam invoit cu nevasta k shi cu un frate. ISPIRESCU la TDRG. 4. Refl. A se tocmi a se angaja. Ia bani cu cit se invoieshte shi se duce shi el dupa Chirica. CREANGA P. 160. 5. Tranz. (In orinduirea burghezomoshicreasca) A face o invoiala agricola. Noi totzi te rugam a invoi oamenii dupa cum cer ei sa nu ne mai sugrumatzi in pragul primaverii k altzi ani. DUMITRIU N. 46. ◊ Refl. Vultureshtenii nu sau mai invoit anu asta la arendashul de aici din pricina k lea pus invoieli prea grele shi sau dus la Caldarusha. SANDUALDEA D. N. 229. 6. Tranz. (Invechit shi regional construit cu dativul; complementul indica lucrul permis) A acorda (cuiva) ceea ce cere a da voie a face voia cuiva a permite a ingadui a aproba. Cinstesc pe socrul cel mare co oca sau doua de rachiu pentru a le invoi a da parul la pamint. SEVASTOS N. 280. Spinul... cheama pe HarapAlb de fatza cu dinsele shii invoi aceasta insa cu tocmala k in tot timpul ospatzului sa steie numai la spatele stapinusau. CREANGA P. 231. Deci invoiasca acum mariata lui Despot al meu oaspe sa vieal saluta. ALECSANDRI T. II 91. ♦ A permite cuiva sa lipseasca pentru scurt timp de la locul de munca.

A INVOÍ ~iésc tranz. pop. (persoane) A pune in posesia unui permis sau a unei permisiuni. Al ~ sa plece. /in + voie

A SE INVOÍ ma ~iésc intranz. pop. 1) A ajunge la o intzelegere; a cadea de acord; a se intzelege; a conveni. 2) A fi de aceeashi parere; a se declara de acord. ~ cu spusele cuiva. 3) A se intzelege bine; a trai in buna intzelegere; a se impaca. /in + voie

invoì v. 1. a conveni: v’atzi invoit; 2. a consimtzi: i invoi cererea; 3. a se impaca: nu se prea invoiesc. [V. voie].

invoĭésc v. tr. (d. voĭe saŭ d. voĭesc). Las sa daŭ voĭe: colonelu ĭa invoit pe soldatzĭ sa ĭasa in orash. V. refl. Convin fac un contract o conventziune.

voĭésc v. tr. (d. voĭe saŭ d. vsl. volĭon voĭesc voliti a voi). Vreaŭ (in limba scrisa). V. refl. L. V. Ma invoĭesc.

invoít adj. m. pl. invoítzi; f. sg. invoíta pl. invoíte

invoí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. invoiésc imperf. 3 sg. invoiá; conj. prez. 3 sa invoiásca

invoí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. invoiésc imperf. 3 sg. invoiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. invoiásca

INVOÍ vb. 1. v. conveni. 2. v. intzelege. 3. v. pactiza. 4. v. aproba. 5. v. consimtzi. 6. a accepta a conveni (inv.) a pristani. (Sa ~ sa vina la nunta.)

INVOÍ vb. v. angaja baga concilia intra impaca incadra intzelege tocmi vari.

invoi vb. v. ANGAJA. BAGA. CONCILIA. INTRA. IMPACA. INCADRA. INTZELEGE. TOCMI. VIRI.

INVOI vb. 1. a conveni a se intzelege (pop.) a se ajunge a (se) uni (prin Munt.) a se indogatzi (Ban.) a se toldui (inv.) a se lovi a pristani a se tirgui a se tocmi a veni (grecism inv.) a se simfonisi. (Sau ~ asupra pretzului.) 2. a se intzelege a se vorbi (pop.) a se pogodi (inv. shi reg.) a se grai. (Sau ~ sa plece impreuna.) 3. a se intzelege a pactiza. (Sa ~ cu inamicul.) 4. a accepta a admite a aproba a consimtzi a incuviintza a se indupleca a ingadui a lasa a permite a primi (livr.) a concede (inv. shi pop.) a se prinde (inv. shi reg.) a se pleca (Mold. shi Bucov.) a pozvoli (inv.) a aprobalui a multzumi a ogodi. (Sa ~ sa se scoata la concurs postul vacant.) 5. a accepta a admite a consimtzi a primi a voi a vrea. (Te ~ sa fii sotzia mea?) 6. a accepta a conveni (inv.) a pristani. (Sa ~ sa vina la nunta.)