sunatoare
E luni dimineatza (12 octombrie). Observ k nu a aparut articolul meu obishnuit despre etimologii. Un ziarist ma suna, prezentandu-shi scuze k s-a petrecut o incurcatura in redactzie. Nu ma supar, dar nu peste multa vreme imi tzaraie iar telefonul: o invatzatoare ingrijorata de absentza articolului meu. Nu-mi vine sa cred. Ma bucur insa. Nu sunt ipocrit. Cred k orice autor se bucura daca e citit. Imi zice: „va citesc in fiecare luni, scrietzi cu umor”. Ma bucur shi mai tare, fiindca shtiu din experientza k un dram de umor inlocuieshte cu succes lecitina. Cu aceste ganduri ma indrept spre farmacia din coltz sa-mi cumpar ceaiul de sunatoare cu care inlocuiesc mai nou cafeaua de dimineatza. Inaintea mea, un pensionar amarat (iertatzi, Marcel Tolcea zice cai pleonasm!) se roaga de farmacista:
- Doamna, ma arde rau la stomac! Datzi-mi ceva sa-mi treaca.
- Luatzi Gaviscon..., doua cotidian, se mastica!
- Doamne pazeshte! Pai, doamna draga, mie tocma’ de la mastica[1] mi se trage.
- Domnule, se mas-ti-k, adica se mes-te-k!
- SHi atunci de ce nu miatzi spus asha de la inceput?
- Pentru k suntem unitate farmaceutica shi aici se folosesc termeni de specialitate!
Ma incanta dialogul. Imi vine randul:
- Un pachetzel de ceai de sanatoare, va rog!
- De sunatoare, domnule, imi replica dansa cu pedagogie.
- Scuzatzi, mie mia spus prof. Funeriu k sanatoare vine din latinescul sanatoria shi am vrut sa folosesc un termen de specialitate, daca tot sunt la farmacie.
- Funeriu zici, pai asta mai bine avea grija sashi ia fi-su bacul. Citeshte shi dumneata pe pachet: su-na-toa-re!
Ii multzumesc frumos shi ma retrag cu sunatoarea mea cu tot shi cu lectzia invatzata.
Doua concluzii lingvistice acum...
In primul dialog, se vede cum omonimia poate genera neintzelegeri. Verbul a mastica e neologism provenit din lat. masticare; in romaneshte, acesta face pereche cu termenul vechi a mesteca. Din contra, mastica este o bautura alcoolica adusa din Turcia; odata cu licoarea, am importat shi termenul care o denumeshte (tc. mastika) shi astfel cele doua cuvinte intra intrun raport de omonimie unul cu celalalt. Ratziunea limbajului este sa comunice. Omonimia obstructzioneaza uneori insashi comunicarea, asha cum s-a intamplat in dialogul de la farmacie. Tocmai pentru k poate perturba buna intzelegere, lingvistul franco-elvetzian Jules Gilliéron califica omonimia drept „une patologie de la langue”, adica „o boala a limbii”.
In al doilea dialog, conflictul dintre realitate shi aparentza sau mai bine zis dintre ce a fost shi ce a devenit un cuvant este evident. In realitate, sanatoare este din aceeashi familie cu sanatate, a se insanatoshi, sanatos, nesanatos, cuvinte vechi, amintind de latinescul sanus = sanatos. Mult mai tarziu, incepand de prin secolul al XVIII-lea, sanitas (adj. sanus) a reintrat in romana, pe cale savanta, dezvoltand o familie neologica: sanitar, sanatoriu, a asana, sana (laptele), Sanitas (nume de firma). Plantele erbacee cu efect terapeutic, carora in latina populara li se spunea sanatoria (aducatoare de sanatate, cum ar veni), erau cunoscute din vremuri imemoriale. Cu timpul insa, vorbitorii au pierdut legatura cu sensul primordial al termenului shi l-au plasat greshit intro alta familie, cea a lui sunet (a suna, sunator, a rasuna, rasunet, rasunator), zicandu-i sunatoare.
Nu e caz unic acest transfer. In vremea lui SHtefan cel Mare, un pericol major pentru tzara era „anuntzat” la cetatea de scaun prin aprinderea succesiva, pe varful dealurilor, a unui material solid amestecat cu grasime animala, care scotea un fum consistent, ce se putea observa de la mare distantza. Acel fum persistent se numea sfara (shfara). De aici expresia originara a da sfara in tzara. Astazi, cu smartphonul nostru cel de toate zilele, lumea a uitat de sfara, care apoi, dupa modelul lui sanatoare / sunatoare, a devenit sfoara (in tzara).
P.S. Recitindul zilele astea pe Shakespeare, constat k arhaismul a fost reinviat de Mihnea Gheorghiu, traducatorul tragediei Regele Lear:
...Chiar in noaptea asta
Soseshte preaputernicu-mi senior
Slavitul duce de Cornwall, prin care
Voi face sa se dea shfara-n tzara...
- ↑ Cuvantul e din turceshte shi desemneaza bautura alcoolica ieftina cu care „se drogau” lumpenii comunismului prin anii ’80 ai veacului trecut. Deliu Petroiu o elogiaza autoironic: „Bolnav shi dus pe targa/ Cuprins de-a mortzii frica,/ In cap sa mi se sparga/ O sticla de mastica”. (Juramant de betziv, in volumul Versuri de pahar, Editura Universitatzii de Vest, 2006.)
Alte articole lingvistice
Alexandru Graur
Dezbateri
Diverse
- Calcuri greshite
- Despre majoritate
- Flexionarea cuvintelor compuse
- Forme de plural greshite
- Forme greshite ale cuvintelor
- Ghid de exprimare corecta
- Niciun sau nici un?
- Scara numerica
- Termeni de propaganda
DOOM2
- 0. Principalele norme ortografice
- 1.1. Literele
- 1.2. Semnele ortografice
- 2. Reguli de scriere shi de pronuntzare literara
- 3. Scrierea cu litera mica sau mare
- 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor shi sufixelor
- 4.2. Scrierea cuvintelor compuse
- 4.3. Scrierea locutziunilor
- 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
- 5.1. Despartzirea grupurilor de cuvinte shi a abrevierilor
- 5.2. Despartzirea in interiorul cuvintelor
- 6. Cateva norme morfologice
DOOM3
Ionel Funeriu
- „carteziana e latina” (Ion Barbu)
- abrevieri buclucashe
- accentul I
- accentul II
- adaptare shi adoptare
- au mai patzit-o shi altzii
- auspiciu, auspicii
- baioneta din Bayonne
- capcane semantice
- casa, acasa, domiciliu
- computer
- Cristian Tudor Popescu versus Robert Turcescu
- dacisca domnului Roxin
- diminutive
- divortz, trivial shi carrefour sau despre 2, 3 shi 4
- duminica
- errare humanum est, perseverare diabolicum
- etimologii populare (I)
- etimologii populare (II)
- facliile latine
- ficat
- Gaudeamus
- germanisme
- grammar nazi(s) versus idealul perfectziunii
- hiperurbanism
- joi
- la poshta
- latina ginta e regina
- libertatea inseamna iertare
- luna shi luni
- management
- martzi, martzieni, martzishor...
- mass-media
- miercuri, marfa, mersi, iarmaroc…
- mujdei de usturoi
- naturalia non (sunt) turpia
- Nicolae
- nomen (est) omen
- nomen meum
- o intamplare lingvistica
- o polemica
- o provocare
- ogni abuso sará punito
- ortografie (I)
- ortografie (II): ortografie fonetica sau ortografie etimologica
- ortografie (III) sau unde-i lege nu-i tocmeala
- Pastila de limba
- peshti
- pishcot shi servus
- plagiat
- potica
- privighetoare, veioza, Revelion
- provocare
- rovinieta
- ruta, deruta, rutina
- sambata
- slavonisme
- shapte, saptamana, hebdomadar
- turcisme
- tzine de tenis
- vineri
- Volvo — o mashina revolutzionara
Istoria regulilor ortografice
- Ortografie - 1871 Regule ortographice ale limbei romane
- Ortografie - 1899 Regulele ortografiei romane
- Ortografie - 1904 Regule ortografice
- Ortografie - 1932 Reforma ortografica din 1932
- Ortografie - 1954 Mic dictzionar ortografic
- Ortografie - 2005 - Ce e nou in DOOM2
Incercari de indreptare
Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia
- 01. Introducere
- 02. Punctul
- 03. Semnul intrebarii
- 04. Semnul exclamarii
- 05. Virgula
- 06. Punctul shi virgula
- 07. Doua puncte
- 08. Semnele citarii (ghilimelele)
- 09. Linia de dialog shi de pauza
- 10. Parantezele
- 11. Punctele de suspensie
Mioara Avram
- 0. Prefatza
- Bibliografie shi abrevieri
- I. e sau ea?
- II. a sau e?
- III. a sau i?
- IV. e sau ie?
- IX. i sau i?
- V. ea sau ia (shi: eai sau iai, eau sau iau)?
- VI. h sau c(h) sau k(h)?
- VII. Cu sau fara h?
- VIII. i sau i (shi i sau iii)?
- X. ia sau iea, iia?
- XI. Cu sau fara i final?
- XII. i sau a?
- XIII. k sau c, ch, ck, q
- XIV. Cu sau fara -l
- XIX. s sau z?
- XV. n sau m
- XVI. oa sau ua
- XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k
- XVIII. s sau sh?
- XX. w sau v, u?
- XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?
- XXII. y sau i, ai?
- XXIII. Litera unica sau repetata (dubla, tripla)?
- XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitata
- XXIX. Numele de luni
- XXV. Un cuvint sau mai multe?
- XXVI. Cu sau fara cratima?
- XXVII. Majuscula sau minuscula?
- XXVIII. Abrevierile
- XXX. Despartzirea cuvintelor la capat de rind