Definitzii

[IOOP3] Semnul intrebarii e folosit in scriere pentru a marca intonatzia propozitziilor sau a frazelor interogative. Se pune semnul intrebarii dupa cuvintele, grupurile de cuvinte, propozitziile shi frazele care au un caracter interogativ shi care sunt intrebari directe.

[GLR1965] Semnul intrebarii e folosit in scriere pentru a marca pe langa pauza shi intonatzia propozitziilor independente sau a frazelor interogative. El se pune de asemenea dupa cuvinte sau grupuri de cuvinte cu functziune de propozitzii interogative independente.

[GLR2008] Semnul intrebarii marcheaza toate tipurile de intonatzie interogativa: intonatzia ascendenta a intrebarilor totale (Maria citeshte[?]), intonatzia descendenta a intrebarilor partziale (Ce citeshte[?]), intonatzia ascendent-descendenta a intrebarilor alternative (Citeshte cartzi sau reviste?]).

[DOR] Semnul interogativ marcheaza intonatzia propozitziilor sau a frazelor interogative.

Observatzie: Secventza precedenta semnului intrebarii, in cazul enuntzurilor complexe, poate fi rostita cu diverse variatzii de inaltzime ale tonului, care nu apar marcate prin punctuatzie.

Exemple

Aha, da! ce[?] povestea[?] cine[?] care poveste[?]
Sadoveanu

Ei, jupanule, de pe unde[?] ... Ce vanturi[?]... Pe la noi... ai[?]... shi de ce[?]...
Delavrancea

Un fiziolog care stabileshte care sunt functziile organismului omenesc cum trebuie sa inceapa[?]
TZutzea

Reguli de folosire

Se foloseshte semnul intrebarii:

1. La sfarshitul unei propozitzii interogative directe.

- Cum te cheama, mai copile[?]
Eminescu

– Catzi oameni atzi mancat aceste cincisprezece bucatzi de paine[?]
Creanga

Da slanina nu-i in pod[?] unt nu-i[?] oua nu-s[?]
Creanga

Observatzie: La fel dupa grupuri de cuvinte care reprezinta propozitzii eliptice sau cu elemente subintzelese:

– Cine-i acolo[?]

– Eu.
– Cine eu[?]
– Eu. Ivan.
– SHi ce vrei[?]

Creanga

M-a omorat, domnule.

De ce[?]
Am fost shi eu...
Unde[?]
La revolutzie.

Caragiale

2. La sfarshitul unei fraze alcatuite din propozitzii interogative coordonate.

La ce sa fii proasta shi sa-tzi strici inima[?]
Vlahutza

3. Dupa un pasaj interogativ in care se redau spusele cuiva in vorbire indirecta, fara a se folosi verbe de declaratzie shi conjunctzii (procedeu denumit vorbire indirecta libera).

Se sparsesera sticlele shi acum se scurgea ramashita vinului. Ce sa faca[?] La mushteriu, cu cioburi de sticla nu putea merge. Sa fuga[?] Unde sa se duca[?] Sa se-ntoarca la pravalie! ...
Caragiale

4. La sfarshitul unei fraze compuse din propozitzii dependente de o propozitzie interogativa directa care se afla la inceputul frazei, cand nu se pierde complet tonul interogativ.

Iar vrei sa te pupe cucul armenesc shi sa te spurce, k sa nu-tzi mearga bine toata ziua[?]...
Creanga

De ce boala shi moartea sa fie partea voastra,

Cand ei in bogatzia cea splendida shi vasta Petrec k shi in ceruri, n-au timp nici de-a muri[?]

Eminescu

Caci ce povara e prea grea, shi care

Liman e prea departe cand prin viatza
Cu noi mergi tu, Sperantza-naltzatoare[?]

Neculutza

Cine e nerod sa arda in carbuni smarandul rar

sh-a lui vecinica lucire s-o striveasca in zadar[?]

Eminescu

Observatzie: Se pune uneori punct la sfarshitul unei fraze alcatuite dintro propozitzie interogativa directa urmata de multe propozitzii subordonate daca pana la sfarshitul frazei se pierde tonul interogativ.

Codrule, codrutzule,

Ce mai faci, dragutzule,
K de cand nu ne-am vazut
Multa vreme au trecut,
SHi de cand m-am departat,
Multa lume am imbiat.

Eminescu

5. Dupa propozitziile interogative retorice.

Care e mai mandra decat tine intre toate tzarile semanate de domnul pre pamant[?]
Russo

6. La sfarshitul constructziilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ.

Insa cel mare se da dupa usha, shi - sa traga, sa nu traga[?] In sfarshit trage zavorul... cand ia! ...ce sa vada[?]
Creanga

Cum adica? sa nu pot eu intzelege: visez ori sunt treaz[?]
Caragiale

Oare sa se insoare, ori sa nu se insoare[?]
Negruzzi

Observatzie: De asemenea se pune shi dupa propozitziile interogativ-exclamative (uneori se pune shi semnul exclamarii).

Cum o sa umblu dupa dumneata[?]
Caragiale

7. Dupa o propozitzie interogativa incidenta, intercalata intro propozitzie enuntziativa sau intre doua propozitzii enuntziative shi izolata de restul frazei prin pauze.

I-a ramas shi un copil, o fetitza care - cum sa spun[?] -, care e un fel de ghimpe intre ei. . . un copil, vai! destul de rau crescut.
Sadoveanu

Atunci treci, Ghitza, pe la nenea Zaharia p-acasa shi lasai vorba coanei Joitzichii - nu-i asha, nene Zahario[?] - sa fie asha de buna sa nu se supere daca om intarzia de la dejun . . . avem ceva politica de vorbit intre barbatzi.
Caragiale

8. La sfarshitul frazelor ce contzin o propozitzie (fie principala, fie subordonata) interogativa.

– De ce pana mea ramane in cerneala, ma intrebi[?]
Eminescu

9. Reprezentarea nedumeririi interlocutorilor prin mimica shi/sau gesturi.

– Ei, da! shi Costica...

– [?]...
– Costica Arion...

Caragiale

10. In titluri, cand sunt considerate propozitzii interogative directe.

Ce-i de facut[?] (titlu de roman)

E o linishte iubirea[?] (poezie de Vieru)

De ce sa mori tu[?] (poezie de Eminescu)

Cand nu se foloseshte semnul intrebarii

1. Este nerecomandabila folosirea semnului intrebarii dupa propozitziile interogative retorice.

Vezi? Nu tziam spus eu k tutunul nu e lucru bun[.]
Caragiale

2. Nu se pune semnul intrebarii dupa propozitzia interogativa indirecta.

Ea a doua zi se mira, cum de firele sunt rupte[.]
Eminescu

3. In titluri nu se pune semnul intrebarii cand sunt considerate propozitzii interogative indirecte, depinzand de o regenta neexprimata.

Cum am invatzat romaneshte (titlul unei povestiri de C. Negruzzi)

Cine a inventat telescopul

Folosirea in relatzie cu alte semne

Semnul intrebarii shi semnul exclamarii asociate marcheaza intonatzia de tip special a enuntzurilor interogative exclamative. Ordinea semnelor, eventual repetarea unuia dintre ele, poate sugera care este tipul de intonatzie predominant.

1. Cand comunicarea este interogativa shi exclamativa in acelashi timp, se pune semnul intrebarii insotzit de semnul exclamarii.

- Pe mine, fata lui Hagi Canutza, sa-ndrazneshti tu sa ma batzi, pacatosule, janghinosule shi raiosule[!?]...
Caragiale

- Tu eshti ma, tragedianule[?!]
Galaction

A! de ce mai da Dumnezeu omului fericire, daca e sa i-o ia inapoi[?!] De ce nu moare omul cand e fericit[?!] De ce am mai trait eu s-ajung la asha ceva[?!]
Caragiale

Dar ce-ai face tu shi cum ai trai, De-ai avea mama shiar muri[?!] Ce-ai face tu shi cum ar fi, De-ai avea copii shiar muri[?!]
Vieru

Ana: TZi-e chiar atat de greu sa ma iertzi?

Abel: Doamne, ce-i in capul tau[?!] K sa te iert, ar trebui sa te socotesc vinovata fatza de mine.

H. Lovinescu

E miezul noptzii, la ora asta se vine acasa[!?],

Molima[?!?] Universitatzile (shi studentul apasa dur pe acest cuvant) nu se inchid pentru molima.

Mihaescu

2. Uneori dupa o propozitzie interogativa exclamativa se pune semnul intrebarii insotzit de semnul exclamarii:

Taxa, conashule!
Ce! eshti copil[!?] Caragiale

3. Reprezentarea diferitelor sentimente ale interlocutorilor prin mimica shi gesturi se poate face prin combinarea diferitelor semne ortografice:

Patroana (cu ochii calzi): SHi de ce ma iubeshti?

Mitica: (ramane nauc)[!!!?]
Patroana (frumoasa, furioasa): intzelegi sau nu intzelegi?

Camil Petrescu

Mitica: Acum in urma, cand am fost la d-ta... Nu shtiu ce s-a intamplat cu mine atunci...

Patroana:[?!]
Mitica: Nu shtiu...

Camil Petrescu

– Ii lipseshte mult?

– Nimic nu lipseshte!
– [!?]

Caragiale

4. Se pune semnul intrebarii intre paranteze rotunde pentru a arata k autorul are rezerve sau indoieli fatza de afirmatzia anterioara.

Dar era un fel de lauda gratuita, k shi cand cuvintele ar fi fost tocite de sens shi trebuiau umflate: „G.D. Ladima un stralucit talent” sau „a fost unul dintre cei mai laudatzi [(?)] poetzi de azi”. Una vorbea chiar de „o mare pierdere pentru literatura romaneasca”.
Camil Petrescu

5. Se adauga punctele de suspensie pentru a indica variate stari afective shi o pauza mai mare la sfarshitul propozitziei.

Multe trec pe dinainte, In auz ne suna multe, Cine tzine toate minte? SHi ar sta sa le asculte[?...]
Eminescu

- Ei, flacaule, de pe unde[?...] Ce vanturi[?...] Pe la noi... ai?... SHi de ce[?...]
Delavrancea

Bibliografie

Vezi bibliografia generala