optziuni

pishcot shi servus

Biografii lexicale
Articol publicat de Ionel Funeriu in Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

Cand scriu, nu incerc sa fiu patriot. Patriotismul n-are ce cauta in shtiintza. Nu ma laud cu latinitatea romanei cum atzi putea intzelege cand imi cititzi articolele. Pur shi simplu cred k filonul latin este foarte puternic in Europa, iar noi, romanii, continuam sa ne latinizam, chiar shi atunci cand imprumutam cuvinte din limbi care nu sunt de origine latina. Am comentat pana acum cateva neologisme romaneshti provenite din germana (claviatura, matritza, ventil) shi din engleza (computer, manager, mass-media) a caror origine mai indepartata este latineasca. Relatziile comerciale shi culturale dintre popoarele Europei au apropiat intre ele shi limbile vorbite de aceste popoare. Urmarind indeaproape destinul unor cuvinte, constatam k latinizarea continua shi atunci cand imprumutam din maghiara, o limba atat de diferita - shi k origine, shi k structura gramaticala - de celelalte limbi europene.

PISHCOT

In romana, pishcotul este un „produs de patiserie obtzinut prin coacere”. Termenul este preluat din magh. piskóta, zice DEX-ul. Daca descindem insa in istoria cuvantului, ajungem tot la limba latina, unde bis = de doua ori, iar coctus = copt (din coquo, coquere, coxi, coctum). Verbul acesta a lasat urmashi in limbile romanice: fr. cuire (part. cuit), it. cuocere (part. cotto), port. cozer (part. cozido), sp. cocer (part. cocido). Din bis + cuit franceza a obtzinut compusul biscuit[1], ceea ce, etimologic vorbind, inseamna „copt de doua ori”. Produsul de patiserie s-a raspandit in Europa shi, odata cu el, shi cuvantul compus. Din franceza, termenul a fost preluat de germ. Biskot, de unde a ajuns in magh. piskóta, apoi in rom. pishcot. In romana literara, cuvantul este de genul neutru (pishcot, pishcoturi), ceea ce ma face sa pun la indoiala provenientza lui maghiara in romana culta. Pishcotul nostru pare a fi, mai degraba, urmashul germ. Biskot, cuvant care, incheindu-se in consoana, il explica mult mai bine. In graiurile ardeleneshti insa substantivul este feminin: pishcota (pl. pishcoate), ceea ce e mai aproape de magh. piskóta, perceput de romani k fiind un feminin, din moment ce se termina in -a. Dar, oricum ar fi, totul pleaca de la cuptorul (*coctorium[2]) latin unde s-a copt de doua ori aluatul (coca).

SERVUS

Servus este o formula de salut cunoscuta, in toata Europa Centrala. DEX-ul indica drept etimon germ. Servus. Asha o fi, dar eu cred k, in Transilvania cel putzin, cuvantul a fost preluat mai degraba din magh. szervusz. SHtiu din experientza k aceasta formula de salut era cu deosebire raspandita in randul populatziei maghiare cu care romanii au avut contacte mai multe shi mai puternice decat cu germanii. Mai shtiu k, atunci cand salutul se adresa mai multor persoane, maghiarii spuneau szervusztok, formula preluata de multzi romani in varianta populara serbustoc. Din nou, oricum ar fi rostit, termenul este pana la urma latinesc. Sum servus tuum = sunt sclavul tau ziceau romanii, atunci cand se intalneau, in semn de respect, nu de slugarnicie.

P.S. Din servus romana l-a moshtenit pe sherb (cf. sherbie, SHerban, SHerbanescu, SHerbanoiu), dar l-a shi imprumutat: a servi shi familia sa (servanta, serviabil, serviciu[3], servieta, servitor, servitute, shervetzel).

P.P.S. Azi tinerii nu-shi mai spun servus, ci ishi zic ciao. Acest cuvant este din italiana, unde provine din lat. sclavus.



  1. ↑ ^{ }Neologismul biscuit a fost importat din franceza (cf. DEX, s.v.). Alexandru Odobescu il va folosi in Prandiulu academicu, ironizand excesele latiniste: „biscote lactantia glaciate”, adica biscuitzi (pishcoturi) cu inghetzata de lapte. (Cf. infra, p. 251 shi urm.)
  2. ↑ Asteriscul [*] din fatza cuvantului avertizeaza k lat. coctorium nu este atestat in documente latineshti. El a fost reconstituit (dedus) de savantzi, plecand de la coctor = cel care coace, bucatar, coroborat cu rom. cuptor. Cuptor in latina era fornus, de unde fr. four, it. forno, sp. shi port. horno. Furnal este in romana neologism, din fr. fourneau.
  3. ↑ Serviciu (popular servici) are doua sensuri in romaneshte: „slujba, job” shi „lovitura care pune in joc mingea de tenis”. Lingvistul franco-elvetzian Jules Gilliéron zicea k omonimia este o boala a limbii (patologie de la langue). O intamplare de acum vreo 30 de ani i confirma teoria… La Universitatea de Vest din Timishoara mishuna „un securist de omenie” care avea in fisha postului „tenis cu universitarii”. Era dotat asta cu o palma cat pagaia lui Patzaichin. Catziva dintre colegii mei, impatimitzi de tenis, jucau cu el, profitand de faptul k „avea pile” la diverse cluburi sportive inaccesibile oamenilor de rand. Faceau glume, radeau impreuna, dar totzi se fereau de subiecte sensibile: aluzii politice, bancuri etc., pana intro zi. Intrun meci cu V.M., paleshte securistul nostru un smash de-l ingheatza pe bietul V. Acesta uita de toate tabuurile politico-ideologice, ishi priveshte neputincios racheta shi exclama ingrozit: „dumneavoastra datzi aici k la servici!”. O clipa au inlemnit cu totzii, apoi au izbucnit in ras k in povestea cu imparatul gol. In mai putzin de doua ore (fara facebook) toata universitatea a aflat intamplarea.

Alte articole lingvistice

Alexandru Graur

Dezbateri

Diverse

DOOM2

DOOM3

Ionel Funeriu

Istoria regulilor ortografice

Incercari de indreptare

Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia

Mioara Avram

Misterele cuvintelor

Punctuatzie

Rodica Zafiu

Rodica Zafiu : Pacatele limbii

Sextil Pushcariu : Limba romana (1940) - vol. 1