Rodica Zafiu

Articol de Rodica Zafiu din seria Pacatele limbii. A fost publicat in Romania literara, nr. 39/2008

Circula adesea indicatzii normative „folclorice”, bazate pe impresii subiective shi judecatzi nespecializate. Una dintre acestea afirma k exprimarea imi cer scuze ar fi greshita, singurele formulari justificate fiind itzi cer scuze sau va cer scuze. Vorbitorii care impartashesc aceasta judecata de valoare shi-o sustzin mai ales prin argumentul logico-gramatical al rasturnarii de sens: ei sustzin k e normal k o persoana sa ceara scuze (adica sa ceara sa fie iertata) altcuiva, nu sieshi (cum ar parea sa rezulte din exprimarea „imi cer scuze”).

In realitate, lucrurile sunt ceva mai complicate, asha cum a aratat, intrun articol din 1984, Mioara Avram («„Imi cer scuze” sau „va cer scuze”?», in Limba romana, nr. 5; text reprodus in volumul Probleme ale exprimarii corecte, 1987). Vorbind de „condamnarea nejustificata a constructziei ashi cere scuze”, autoarea demonstra k ambele constructzii sint corecte: „criticile la adresa uneia dintre cele doua constructzii, imi cer scuze shi va cer scuze, pot fi incadrate in categoria criticilor pedante, care mimeaza uneori intzelegerea confuza”. Mioara Avram plasa respingerea constructziei „imi cer scuze” in categoria mai larga a unor pseudo-norme, create de vorbitori pentru a evita ipotetice confuzii. Constructzia a cere scuze are de fapt mai multe variante de realizare: fara complement indirect (cer scuze), cu un complement care indica destinatarul (cer scuze cuiva sau de la cineva) - shi cu pronume in reflexiv, indicind interesul, participarea (imi cer scuze). Ultima constructzie nu este un caz izolat in limba romana; ea apare shi in ashi cere iertare, ashi cere voie sa plece etc., fiind indreptatzita din punct de vedere gramatical shi semantic shi confirmata de traditzia literara: secventza imi cer scuze e atestata in Dictzionarul limbii romane (DLR), chiar la scriitorii mai vechi. SHi constructzia similara, in care obiectul cererii este iertarea (mai vechi: iertaciunea), e bine reprezentata, aparand de exemplu la Balcescu („Ishi ceru iertaciune”) sau la Negruzzi („Am venit sa-mi cer iertaciune”). In explicarea constructziilor in cauza sint invocate atit evolutzii interne, cit shi posibile calcuri din franceza. Interesant e k, asha cum arata Mioara Avram in articolul citat, ambiguitatea expresiei nu este creata doar de valorile pronumelui in dativ, care poate indica destinatarul (itzi sau va) sau participarea intensa, interesul agentului (imi), ci shi de relatzia dintre verbul a cere shi complementul scuze. Pentru unii vorbitori este oricum neclara expresia a cere scuze, care in principiu poate insemna fie „a cere sa fie scuzat”, fie „a cere sa i se prezinte scuze”.

Or, situatzia actuala - in masura in care o poate reflecta, in linii mari, internetul - pare a se caracteriza printro frecventza ridicata a constructziei intensiv-participative, dar shi printro persistentza a condamnarii sale, a impresiei k este o gresheala de exprimare. O cautare pe Google (cu toate limitele ei) indica 461.000 de ocurentze ale secventzei imi cer scuze, fatza de doar 4.050 pentru itzi cer scuze, 5.480 pentru va cer scuze, 7.820 pentru i cer scuze shi 998 pentru le cer scuze. Formula cea mai frecventa este insa ironizata pe diverse bloguri: «shi atunci, vicleniai dosnica l-a ajutat sa gaseasca o formulare care-l satisface: „imi cer scuze”. Adica, ishi cere scuze lui insushi. Singura persoana din lume careia merita sai ceara scuze este EL, unicul, marele shi inegalabilul sharlatan electoral (...) Politicozaurus carpato-danubianus nu a reushit inca sa invetze sau nu vrea sa accepte k formularea corecta este: „va cer scuze” sau „itzi cer scuze”» (tara-noastra-de-KKo.blogspot.com). Unele luari de atitudine sint shi mai violente: „Rushine! Este inadmisibil sa te numeshti jurnalist shi sa nu shtii sa scrii corect. „Imi cer scuze”? Itzi ceri dumitale scuze, sau celor fatza de care ai greshit? Deci trebuia: „Itzi cer scuze” sau „va cer scuze”, nici intrun caz „imi cer scuze” (gandul.info, 12.07.2008). Cum se intimpla adesea, ironia sortzii se manifesta in faptul k fraza de aspra condamnare a greshelii aproapelui contzine ea insashi o gresheala (nici intrun caz). Alteori, condamnarile sint mai putzin vehemente shi pozitziile - mai realiste: «o alta gresheala care este frecvent intalnita in limba romana shi care, sincer, recunosc k o fac shi eu, este „Imi cer scuze”. Expresia corecta este „Itzi cer scuze”, „Va cer scuze”. Expresia este „ashi cere scuze de la cineva” shi nicidecum „ashi cere scuze de la sine» (miresici.ro). In citatul de mai sus, se observa k shi in explicatzie vorbitorul foloseshte, de fapt, fara sashi dea seama, constructzia care din considerente ratzionaliste o condamna: «expresia este „ashi cere scuze de la cineva”»).

Desigur, net preferabila era vechea formula, in care relatzia sintactico-semantica era transparenta: imi cer iertare inseamna „cer pentru mine iertare”, „cer iertarea mea”. De altfel, in extinderea constructziei in care iertarea este inlocuita cu scuzele rolul esentzial nu l-a jucat franceza, ci italiana, in care sunt curente constructziile cu verbul echivalent lui „a cere”: chiedere scusa; formula chiedo scusa este tipica pentru intreruperea politicoasa a unui vorbitor, prin propria luare de cuvant (un fel de „imi permitetzi?”). Substantivul scuza este un imprumut modern (din secolul al XIX-lea) din italiana, asha k nu e de mirare k a adus cu sine o serie de constructzii specifice; adaptate in romana intrun mod care, cum se vede, nu este inca intru totul acceptat. Cea mai lipsita de ambiguitatzi ar fi exprimarea eliptica shi exclamativa, cu intonatzia de rigoare: Scuze!