Articol publicat de Ionel Funeriu in Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

Expresia latina din titlu este o locutziune de notorietate a carei traducere literala (cuvant cu cuvant) ar fi: numele este un destin. Aceasta lapidara formulare deriva din credintza romanilor k numele omului i va marca acestuia soarta de la nashtere pana la moarte. Deshi lumea moderna nu mai crede in fatalitatea implacabila a expresiei, precum stramoshii noshtri latini, totushi numele poate fi astazi o povara greu de purtat in situatzii din cele mai neprevazute. Parintzii sau, ma rog, nashii ar trebui sa se gandeasca bine inainte de a boteza copiii pentru a nu-i obliga pe aceshtia sa se expuna in lume cu un prenume inadecvat, care ar putea fi, la maturitate, tzinta glumelor mai mult sau mai putzin nevinovate, a ironiilor sau a sarcasmelor.

Un caz aproape benign: uneori parintzii sunt fascinatzi fie de sonoritatea neologic-eleganta a unor prenume, fie de prestigiul personalitatzilor care le-au purtat de-a lungul vremii. Sextil (Pushcariu), Septimiu (Sever), Octavian (Paler sau Goga) sunt prenume care au in componentza lor numeralele shase (sextina, sextet), shapte (septima, septembrie, septenat), respectiv opt (octet, octava, octombrie). In pofida acestei evidentze, nu putzini il boteaza cu unul din aceste prenume pe chiar primul nascut din familie. De acord k, in timp, filiatzia cuvintelor se estompeaza, uneori se shterge complet din conshtiintza vorbitorilor, dar totushi un act de minima cultura ar fi sa ne raportam la trecut inainte de a ne prezenta in fatza ofitzerului de la starea civila. Nu de alta, dar ne putem pedepsi copilul pana n-a apucat sa faca nicio prostie.

Iata, un alt caz mai grav: intrun articol anterior am vorbit despre un arbitru de fotbal din anii ’70, pe numele lui - Venus Ciocalteu. Nashului sau i va fi placut sonoritatea prenumelui roman; mai avea, probabil, shi nishte cunoshtintze precare de latina, incat terminatzia -us, specifica masculinelor, l-a asigurat k Venus era... barbat. Nu shtia insa k Venus, facand exceptzie de la regula, este feminin, k platanus shi alte cateva; dar, mai ales, nu shtia k Venus era chiar zeitza dragostei la romani, de la care ne-au ramas atatea cuvinte frumoase precum a venera, venerabil sau veneratzie, dar shi unele mai putzin placute k veneric shi venin.

Un caz shi mai grav: Claudius a fost un imparat roman. Suferind de mai multe infirmitatzi congenitale, umbla shontac. A fost otravit de sotzia sa, Agrippina, pentru a-l putea aduce la tron pe fiul ei, Nero. Corespondentul romanesc al lui Claudius este Claudiu (la feminin Claudia). In mod sigur, parintzii care ishi boteaza cu acest nume fiul (sau fiica) ignora faptul k in latina Claudius este un derivat de la claudus care inseamna pur shi simplu: „shchiop”^[1]. De-a dreptul consternat am fost cand l-am gasit pe internet pe un anume Claudiu SHchiopu - o incredibila asociere pleonastica dintre prenume shi nume. I-am mai gasit pe Claudiu Chioreanu, Claudiu Ciungu, Claudiu Surdu shi Claudiu Mutu. Speriat, am oprit aici cautarile. Daca suntetzi mai curajoshi decat mine, continuatzi cercetarea. Cine shtie ce mai gasitzi!

In cartea sa, Un excurs onomastic in spatziul public romanesc actual, Oliviu Felecan inregistreaza prenume incredibile, care nishte copii nevinovatzi le vor duce cu ei toata viatza. Citind cartea, ma intrebam ce prestigiu shi pana la urma ce shansa ar putea avea un tanar cand se prezinta la un interviu sau la un concurs purtand prenume k Justitzia (2), Semafor (1), Lamaie (18), Ministru (22), Portocala (65, al 66-lea e de la Ploieshti)^[2] shi altele asemenea?

In final, doua cazuri care le-am cunoscut direct. In facultate, aveam un profesor pedant, in sensul bun al cuvantului, excelent pregatit filologiceshte, sobru shi incoruptibil. Il poreclisem, cu admiratzie amestecata cu teama, Robespierre. Era exigent, dar drept. Totzi il respectam. Am aflat, dupa multzi ani, k omul ishi schimbase numele initzial. SHi bine a facut. Cum l-am fi privit, cum l-am fi respect daca se prezenta in fatza noastra cu numele de pe certificatul de nashtere original: SHtefan Curuleac.

Tot in Timishoara acelor ani traia un poet care se bucura de o anume faima in urbe. Atat numai k, nenorocire, se nascuse cu numele de familie Bacshis. Sa te cheme Anghel (inger) + Bacshis este destul. Sa mai semnezi shi versuri cu numele asta e prea mult: ai pierdut cititorii pana nici n-au deschis cartea. Conshtient de „contradictzia in termeni”, poetul nostru shia ales un pseudonim, in acord cu lirismul versurilor sale. SHi, asemenea profesorului meu, bine a facut shi el.

P.S. Aflu k la cazinouri s-a introdus jocul alba-neagra. Recomand drept crupiere pe Bianca Negrutz, Bianca Negreanu shi Bianca Negrea: succes sigur! Un cititor mi se tanguie pe forum (eu sper k in gluma, dar mai potzi shti?) k a pierdut o avere la un asemenea cazinou, escrocat de o anume Negrutza Alboiu. Se non è vero, è ben trovato.