abrevieri buclucashe

Biografii lexicale
Articol publicat de Ionel Funeriu in Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

Cuvantul abreviere este un neologism in care recunoashtem ushor adjectivul latinesc brevis = scurt; il shtim shi din imnul studentzesc Gaudeamus: „Vita nostra brevis est” = viaţa noastra este scurta, shi din alte neologisme precum: breviar = lucrare in care sunt expuse lapidar anumite notziuni shi date, brevilocventza = expunere concentrata. Brevetul este un document oficial prin care o autoritate de stat acorda o calitate oarecare unui cetatzean al sau. Exista brevet de pilot, de inventzie, de traducator shi atatea altele. Termenul e importat din fr. brevet, care, la randul lui, este un derivat din adjectivul bref, la feminin brève = scurt. Din substantivul brevet, limba noastra a creat, prin derivare, verbul a breveta.

Abrevierile au avantajul k simplifica actul comunicarii, atunci cand anumite cuvinte shi expresii se repeta, shi, in acelashi timp, reduc spatziul tipografic precum shi timpul necesar pentru a scrie ori dactilografia un text. Uneori insa, abrevierile creeaza deruta fie in randul ascultatorilor, fie in cel al cititorilor. O intamplare petrecuta in urma cu doi-trei ani ma scuteshte de alte plicticoase comentarii teoretice.

La cursul de istoria literaturii romane le vorbeam studentzilor despre Ion Creanga. La un moment dat, profitand de dotarea multimedia excelenta din sala de curs, proiectez pe tabla electronica prima pagina din Amintiri din copilarie. Acolo, in dreapta, imediat sub titlu, se poate citi:

Dedicatzie d-shoarei L.M.

Cu multzi ani in urma, am semnat (in colaborare cu G.I. Tohaneanu), o editzie comentata a Amintirilor lui Creanga destinata elevilor, in colectzia Lyceum. Cu acea ocazie, am vrut sa aflu cine este L.M. Pentru aceasta, iam scris academicianului Iorgu Iordan, autorul editziei critice din 1970. Mia raspuns prompt prin poshta (ce vremuri, savantul avea 88 de ani!) shi m-a lamurit: e vorba de Livia Maiorescu, fiica lui Titu Maiorescu. Mentzionasem acest lucru in editzia respectiva shi eram curios sa aflu daca cineva din cei 30–40 de studentzi care imi urmareau expunerea era la curent cu aceasta mica informatzie de istorie literara. O secunda, doua - mormant. Deodata, un glas irupe triumfator pronuntzand, in toata claritatea shi nicidecum in gluma, numele rectorului Universitatzii: Lizica Mihutz! Colegii o iau peste picior. Studenta se fastaceshte; mie imi incoltzeshte brusc o idee trasnita shi intervin grav: „de ce va miratzi? dvs. chiar nu va datzi seama k scriitorii clasici romani, k totzi marii scriitori ai lumii, au in gena lor teribilul simtz al anticipatziei? Nu v-am vorbit de atatea ori despre premonitziile lui Caragiale privitoare la lumea politica de azi, cu scrisori pierdute, delatziuni, shantaje shi electziuni fraudate? Despre Creanga ce sa zic? Acesta a fost un adevarat Nostradamus, varianta autohtona. Inca in secolul al XIX-lea a prevazut el exact k Lizica Mihutz va fi rectorul Universitatzii noastre”. Linishte. Consternare. Proteste timide. Un „nici chiar asha, dom’ profesor, lasatzi gluma!” din fundul clasei. Ashtept sa treaca o secunda-doua shi reiau calm: „Eminescu insushi, n-a prevazut el, intre atatea altele, pana shi numele profesorului titular al Catedrei de Istoria literaturii romane? Ma ashteptam sa shtitzi toate astea shi sa nu mai radetzi de colega dumneavoastra.”

In timpul derutei generale, care am prelungit-o pana cand, cu laptopul in fatza, am reushit sa gasesc pe internet shi apoi sa proiectez pe tabla, cu litere de-o shchioapa, poezia eminesciana de tineretze:

Amicului F.I.

moment in care un hohot de ras umple sala, caci totzi au recunoscut initzialele numelui meu in titlul eminescian.

Mi se intampla adesea, citind presa ori anumite documente oficiale, sa dau peste unele sigle sau abrevieri care nu reushesc sa le „traduc”. De cele mai multe ori ma scoate din incurcatura contextul, care ma ajuta sa intzeleg cam despre ce e vorba. Am vazut chiar un titlu, scris cu majuscule, care m-a amuzat: DNA KOVESI LA CSM. Am avut nevoie de cateva secunde sa intzeleg k DNA e... doamna, nu institutzia a carei shefa a fost. Ce sa mai zicem de ANB, CNATDCU, CNSAS, DGPI, ECDL, ODIP shi atatea altele care le intzeleg doar cei interesatzi direct de rolul shi rostul lor?


Alte articole lingvistice

Alexandru Graur

Dezbateri

Diverse

DOOM2

DOOM3

Ionel Funeriu

Istoria regulilor ortografice

Incercari de indreptare

Indreptarul ortografic, editzia a V-a : Punctuatzia

Mioara Avram

Misterele cuvintelor

Punctuatzie

Rodica Zafiu

Rodica Zafiu : Pacatele limbii

Sextil Pushcariu : Limba romana (1940) - vol. 1