VOÍNTZA vointze s. f. 1. Functzie psihica caracterizata prin orientarea conshtienta a omului spre realizarea unor scopuri shi prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trasatura de caracter definita prin decizie ferma shi perseverentza in invingerea obstacolelor. 2. Ceea ce hotarashte cineva; hotarare decizie voie. ♦ Invoire consimtzamant. 3. Intentzie scop. 4. Dorintza pofta chef. Voi² + suf. intza.

vointza sf [At: BIBLIA (1688) [prefatza] 6/31 / V: (ivp) vro~ / Pl: ~tze (ivr) ~tzi / E: voi² + intza] 1 Functzie psihica caracterizata prin orientarea conshtienta a omului spre realizarea unor scopuri shi prin efortul depus pentru atingerea lor Si: (inv) vrere (11) voire (1) voie (22). 2 Trasatura de caracter manifestata prin capacitate de decizie ferma shi prin perseverentza in invingerea dificultatzilor Si: vrere (12) (inv) voire (2) voie (23). 3 (Is) ~ libera Libertate. 4 Hotarare determinare a cuiva a unei colectivitatzi de a realiza ceva Si: voie (1) vrere (1) (inv) voire (3). 5 Decizie (1). 6 (SHi ivr ils intradins ~) Intentzie. 7 (Ilav) Fara ~ Involuntar. 8 (Ial) Inconshtient. 9 (Rar; ilav) Cu ~ sau dupa ~tza ta sa etc. Din proprie initziativa. 10 (Rar; iae) Nesilit de nimeni. 11 (Ivr) Bunavointza (1). 12 Voie (25). 13 Predispozitzie catre ceva. 14 (Is) ~tza cea (mai) de pe (sau din) urma cea de pe urma ~ ultima ~ a cuiva sau ultimele ~tze ale cuiva Ceea ce doreshte cineva sa se faca dupa moartea sa. 15 (Ilav) Dupa ~ dupa ~tza cuiva sau (ivr) de pre ~ Conform cu dorintza cuiva. 16 (Ial) Pe placul cuiva. 17 (Ial) La libera alegere a cuiva. 18 (Inv; ilav) A fi (sau a lasa a ramane) in (sau rar intru ori la) ~tza cuiva A fi (sau a lasa a ramane) la dispozitzia cuiva. 19 (Ial) A fi (sau a lasa a ramane) la latitudinea cuiva. 20 (Ial) A fi (sau a lasa a ramane) supus puterii abuzive a cuiva. 21 (Ivp; ilav) Cu ~tza cuiva Cu ajutorul cuiva. 22 (Ie) A face ~tza cuiva A satisface dorintzele cuiva. 23 (Ivr; ilav) Din buna ~tza cuiva din buna ~ a cuiva cu buna ~ a cuiva ori de buna ~ Fara constrangere. 24 (Ial) De buna voie. 25 (Mai ales precedat de pp k „impotriva” „fara ”cu") Permisiune de a face ceva. 26 (Ivr; is) Impreuna ~ Acord (intre partzi). 27 (Flz) Dispozitzie de a vrea conceputa k facultate autonoma de actziona liber. 28 (Flz; in conceptzia lui Nietzsche; is) ~ de putere Mishcare de cucerire shi de creatzie definita drept act de autodepashire. 29 (Flz; in conceptzia lui Rousseau; is) ~ generala Vointza care rezulta din vointzele individuale conshtiente shi legitime. 30 (Flz; in conceptzia lui Kant; is) ~ buna Vointza care este subordonata moralei.

vointza s.f. 1 Facultatea de a determina de a orienta conshtient activitatea proprie spre anumite scopuri; capacitatea de a decide de a hotari asupra propriilor actziuni; voire vrere. De aici... greutatea de a descoperi legi pe terenul psihic printro libertate oarecare a vointzii (PHIL.). ♦ Puterea de a hotari a divinitatzii manifestata in legile universului in determinarea actziunii oamenilor etc. E vesel shi sanatos un om carel vezi patruns de cea mai sincera shi mai adinca incredere in dreptatea shi vointza lui Dumnezeu (CAR.) ♦ Fig. Era o vointza crincena in cintecul acesta altfel prea domol carel facea sa aiba tarie de fanfara (K. PETR.). 2 (Trasatura de caracter manifestata prin) hotarire shi perseverentza in actziuni in realizarea scopului propus. Puterea nui sta in talent ci in vointza (CAR.). 3 Ceea ce vrea ceea ce hotarashte cineva; hotarire decizie voie vrere. Vointza jucatorului nu trebuie sa se amestece intru nimic: numai de capritziul oarbei intimplari sa atirne cishtigul (CAR.). 4 Intentzie dispozitzie de a face de a intreprinde ceva; scop tzinta; predispozitzie. Itzi sarut mina pentru vointza ce ai dea ma face fericit (EMIN.). ♦ Vointza politica = disponibilitatea de a pune in practica anumite proiecte pentru a respecta angajamentele politice (electorale) ♦ Loc. adv. Cu vointza sau dupa vointza ta (sau a sa etc.) = din proprie initziativa; intentzionat voit. Inalta eleganta cu mersul ushor unduit oprit parca cu vointza de la mishcari precise (PAPAD.). Fara vointza = involuntar neintentzionat; inconshtient. Tatal ishi lasa palma in parul balan al coconului k din intimplare shi fara vointza (SADOV.). 5 Dorintza pofta chef de a face sau de a obtzine ceva. Mi semplinea orice dorintza Era o legea mea vointza (MACED.). ♦ Vointza (cea) (mai) de pe (sau din) urma ori cea de pe urma vointza ultima vointza a cuiva ultimele vointze ale cuiva = ceea ce doreshte cineva sa se faca dupa moartea sa. Are voie din partea mea sa se duca k sa implineasca vointza cea mai de pe urma a moshului vostru (CR.). ♦ Loc.adv. Dupa vointza sau dupa vointza cuiva = conform cu dorintzele cu trebuintzele sau cu necesitatzile cuiva; pe placul sau pe gustul cuiva; la libera alegere a cuiva. Femeia nushi poate retrage dupa vointza partea de suflet care a aduso in contopirea iubirii (VIANU). 6 (mai ales precedat de prep. „impotriva” „fara” „cu”) Consimtzamint permisiune acord. Regret numai k atunci nam ramas acasa chiar impotriva vointzei tatii (REBR.). • pl. e. / voi³ + intza.

VOÍNTZA vointze s. f. 1. Functzie psihica caracterizata prin orientarea conshtienta a omului spre realizarea unor scopuri shi prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trasatura de caracter manifestata prin decizie ferma shi perseverentza in invingerea piedicilor greutatzilor incurcaturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotarashte cineva; hotarare decizie voie. ♦ Invoire consimtzamant permisiune. 3. Intentzie scop tzel tzinta. 4. Dorintza pofta chef. Voi² + suf. intza.

VOÍNTZA (rar) vointze s. f. 1. Functzie psihica caracterizata prin orientarea conshtienta a omului spre realizarea unui scop; vrere. Ishi incorda inca o data toata vointza. DUMITRIU N. 130. Vointzanvinge tot: deo ai in tine Tu nu te temi de rau de greu nutzi pasa. C P. II 304. Lanceput pe cind fiintza nu era nici nefiintza Pe cind totul era lipsa de viatza shi vointza. EMINESCU O. I 132. Vointza lui Miron birui shi domnul ramase pe loc. BALCESCU O. I 186. 2. Ceea ce hotarashte cineva; hotarire. Nu las eu sa se treaca asha de ushor peste vointza mea. DUMITRIU N. 133. Viritziva printre cei ce se aduna shi spunetzi k vointza mea e sa nu curga singele. DELAVRANCEA A. 150. Cit bine miai facut cu doua cuvinte... shi de la vointza matale atirna k sami dai shi inima. ALECSANDRI T. I 68. K imparatul va trimite comisarii sai in Ardeal shi k printrinshii va face cunoscut lui Mihaivoda vointza sa. BALCESCU O. II 271. ◊ Loc. prep. (invechit) In vointza = in puterea. Se intimpla asemenea k tzaranii erau in vointza stapinului. KOGALNICEANU S. A. 141. 3. Intentzie scop. Pedantismul este vointza de a statornici prin logica gramaticala... tilcuirea shi forma cuvintelor vechi shi noua. RUSSO O. 68. Ne invinovatzi pentru intradins vointza de fapta rea shi viclenie asupra cinstii sale. GORJAN A. IV 186. 4. Dorintza pofta. I se implini shi asta vointza. ISPIRESCU L. 31. Vointzele tzi se realizeaza dupa gindirea ta. EMINESCU N. 54. Te rog fa sha mea vointza Nu ieshi searan ulitza. JARNÍKBIRSEANU D. 246. ◊ Vointza cea (mai) de pe urma (sau ultimele vointze) = ceea ce doreshte cineva sa se faca dupa moartea sa. Sa se duca k sa implineasca vointza cea mai de pe urma a moshului nostru. CREANGA P. 184. 5. Invoire consimtzamint permisiune. Regret numai k atunci nam ramas acasa chiar impotriva vointzei tatii. REBREANU R. II 226. Daca tu eshti SHtefan cu adevarat Apoi tu aice fara biruintza Nu potzi k sa intri cu a mea vointza. BOLINTINEANU O. 34. Varianta: (rar) vroíntza (ANGHEL PR. 58 ALECSANDRI P. P. 324) s. f.

VOÍNTZA ~e f. 1) Capacitate de ashi concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voie. A avea ~. Lipsa de ~. 2) Indrazneala in actziuni; hotarare; fermitate; decizie. 3) Intentzie premeditata. 4) Senzatzie de satisfacere a gustului; voie; placere; plac; pofta; chef. A indeplini ~a cuiva. ◊ ~a cea de pe urma (sau ultima ~) dorintza unei persoane care se afla pe patul de moarte. Rea~ atitudine rauvoitoare. [G.D. vointzei] /a voi + suf. ~intza

vointza f. 1. puterea sufletului prin care se voieshte; 2. act al vointzei ordin: a rezista vointzei cuiva; 3. tarie sufleteasca ardoare in ceeace intreprinde: acest om are multa vointza. [Derivat din voie].

voíntza f. pl. e (d. a voi). Facultatea de a voi: mishcarile reflexe nu atirna de vointza. Energie taria de a voi de a rezista: acest om are multa vointza om de (saŭ cu) vointza. Buna vointza saŭ bunavointza dispozitziune favorabila fatza de cineva orĭ de ceva. Rea vointza vointza rea contra cuĭva saŭ contra uneĭ actziunĭ viclenie.

VROÍNTZA s. f. v. vointza.

voíntza s. f. g.d. art. voíntzei; pl. voíntze

voíntza s. f. g.d. art. voíntzei; pl. voíntze

vointza gen. vointzei

vointza tze.

VOÍNTZA s. 1. v. incuviintzare. 2. v. putere. 3. decizie hotarare vrere. (Prin ~ partzilor.) 4. v. pofta.

VOINTZA s. 1. acord aprobare asentiment aviz consimtzamint consimtzire incuviintzare ingaduintza invoiala invoire permisiune voie vrere (inv. shi reg.) poslushanie slobozenie (Mold. shi Bucov.) pozvolenie (inv.) concurs pozvol sfat volnicie. (Nu se face nimic fara ~ lui.) 2. putere voie. (Cu de la sine ~.) 3. decizie hotarire. (Prin ~ partzilor.) 4. chef dispozitzie dorintza gust plac placere pofta voie vrere (pop.) vruta (inv.) deshiderat ogod poftire poftit poftitura rivna rivnire tabiet. (Dupa ~ inimii.)

HOC VOLO SIC IUBEO; SIT PRO RATIONE VOLUNTAS (lat.) asta vreau asha poruncesc; vointza mea sa tzina loc de ratziune Iuvenal „Satirae” VI 223. Expresie a unei incapatzanari arbitrare.