SCOP scopuri s. n. TZinta obiectiv catre care tinde cineva; ceea ce ishi propune cineva sa infaptuiasca; tzel. ◊ Loc. prep. In scopul... = in vederea... in interesul... pentru... [Var.: (inv.) scópos s. n.] Din ngr. skopós.

scop¹ sm [At: DOSOFTEI V. S. februarie 27^r/17 / Pl: ~i / E: pvb scopi¹ cf pn skop] (Inv) Om castrat.

scop³ sn vz scoc

scop² sn [At: PRAV. 137 / V: (inv) ~os (Pl: scoposuri shi scopose) ~us / Pl: ~uri / E: ngr σκόπος lat scopus] 1 Anticipare mintala a rezultatului care doreshte sal realizeze cineva prin actziunile sale Si: tzel ratziune obiect obiectiv tzinta (pop) noima (inv) sfarshit (nob) scoposhenie. 2 Rezultat care shil propune (sau care trebuie sal realizeze) cineva Si: intentzie proiect (1). 3 Efect urmarit de cineva sau de ceva. 4 Ideal urmarit de cineva sau de ceva. 5 (Ilpp) In (sau cu) ~ul ... (sau inv cu scopos) Pentru. 6 Intrebuintzare dinainte hotarata a ceva sau a cuiva Si: destinatzie. 7 (Ivr; if scopos) Mod de a se purta cu cineva.

SCOP scopuri s. n. TZinta obiectiv catre care tinde cineva; ceea ce ishi propune cineva sa infaptuiasca; tzel. ◊ Loc. prep. In scopul... = in vederea... in interesul... pentru... [Var.: (inv.) scópos s. n.] Din ngr. skopos.

SCOP scopuri s. n. TZinta catre care tinde cineva prin actziunile sale ceea ceshi propune cineva sa infaptuiasca; tzel real practic (imediat sau indepartat). Important in viatza e sa urmareshti un scop. C. PETRESCU C. V. 152. Alergari de cai se fac pe tot anul... Scopul este k prin aceasta incurajare sa se imbunatatzeasca soiul hergheliilor. NEGRUZZI S. I 36. ◊ Loc. prep. In scopul... (sau in scop de...) = in interesul... pentru... in vederea... Activitatea shtiintzifica din tzara noastra contribuie la creshterea shi perfectzionarea neincetata a productziei pe baza tehnicii noi in scopul satisfacerii nevoilor materiale shi culturale ale celor ce muncesc. SCINTEIA 1953 nr. 2603. Varianta: (invechit) scópos (CONACHI P. 294 DRAGHICI R. 27) s. n.

SCOP ~uri n. Anticipare mintala a rezultatului spre care este orientata o activitate; tzel. A urmari un ~. Ashi atinge ~ul. /<ngr. skóposlat. scopus

scop n. 1. ceeace are cineva in vedere tzinta; 2. fig. intentziune ceeace’shi propune cineva.

1) scop m. (sirb. rus. pol. skop). Vechĭ. Scopit.

2) scop n. pl. urĭ (it. scopo lat. scopus d. vgr. skopos d. skopéo skeptómai ma uĭt. V. baro epi nicro spec tro stereo shi telescop sceptic). TZel gind intentziune care vreĭ s’o realizezĭ: scopu meŭ era s’ajung aci mĭam ajuns scopu (Fals a atinge scopu fr. aiteindre le but). In sec. 1819 scopos (ngr. skopós k zilos tropos zel trop) care insemna shi „melodie”.

scopos¹ sn [At: VARLAAM C. 84 / V: ~ot (Pl: scopote) / Pl: ~e / E: ngr σκόπος] (Inv) 1 Melodie (1). 2 Cantec (1).

scopos² sn vz scop²

scopot³ sn vz scopos¹

scopus sn vz scop²

scòpos n. (azi ironic) scop: pasarile cu alt scopos tzi se vor parea k sbor PANN. [Gr. mod.].

scópos V. scop.

scop s. n. pl. scópuri

scop s. n. pl. scópuri

+scopul (in ~) prep. + s. n.

SCOP s. 1. v. cauza. 2. menire obiectiv rol rost sens tzel tzinta (pop.) noima. (~ul acestor masuri a fost acela de a...) 3. obiect obiectiv tzel tzinta (inv.) pravatz. (~ul unei cercetari.) 4. finalitate tzel tzinta. (Care este ~ul acestei actziuni?) 5. v. destinatzie.

SCOP s. v. cantec compozitzie melodie muzica.

SCOP s. 1. cauza obiectiv tzel tzinta (inv.) pricina. (Lupta pentru nobilul ~ al independentzei.) 2. menire obiectiv rol rost sens tzel tzinta (pop.) noima. (~ acestor masuri a fost acela de a...) 3. obiect obiectiv tzel tzinta (inv.) pravatz. (~ unei cercetari.) 4. finalitate tzel tzinta. (Care este ~ acestei actziuni?) 5. destinatzie functzie (inv.) savirshire savirshit. (Ce ~ va avea aceasta constructzie?)

scop s. v. CINTEC. COMPOZITZIE. MELODIE. MUZICA.

scop (puri) s. n. 1. (Inv.) Intentzie proiect. 2. TZel finalitate. 3. (Inv.) Melodie cintec. Var. inv. scopós. Mr. scupó. Ngr. σϰοπός (Roesler 575; Murnu 50) sec. XVII.

scop scopi s.m. (inv.) om castrat.

scópos¹ scópose s.n. (inv.) melodie cantec.

scopos (cuv. ngr. σϰοπός „cantec”; pl. scopote) termen generic pentru cantec melodie cantata mai ales de lautari* la curtea domneasca. Este intalnit in scrierile din sec. 18 (Condica lui Gheorgaki).