tzel sn [At: (a. 1835) URICARIUL XIV 50 / V: (reg) tzil tzir tzul tzuli tzev tzeu / Pl: ~uri / E: ger Ziel rs цель mg cél] 1 (Irg) Punct care este ochit shi care trebuie nimerit cand se trage cu o arma Si: tzinta¹ (20). 2 (Reg; ics) Dea laptan tzir dea loptan tzul dea mingea (sau mincea) pe (sau in) tzel Oina¹. 3 (Reg; ics) Dea tzalu Nume dat unui joc de copii in care unul bate mingea shi totzi ceilaltzi incearca sa o prinda. 4 (Reg) TZeh² (31). 5 (Reg; if tzuli) Razor intre doua ogoare Si: miezuina. 6 Catarea pushtii. 7 (Ilav) In ~ sau in ~ul pushtii In bataia pushtii. 8 (Reg; ie) A lua ~ul (ori pe ~) sau a tzine ~ul (ori la ~) sau a se uita (ori a cauta) pe ~ A ochi cu pushca. 9 Punct spre care se indreapta cineva sau ceva Si: tzinta¹ (34). 10 (Pex) TZinta¹ (39). 11 (Reg; if tzuli) Soroc.

TZEL tzeluri s. n. 1. Punct loc la care vrea cineva sa ajunga (v. tzinta); p. ext. obiectiv catre care tinde cineva punct final (v. scop). Spre soare nie gindul shi mergem spre el Lumina nie tzinta shi binele tzel. COSHBUC P. II 103. Singurul tzel al vietzii mele era sa pot shi eu adaogi o frunza la coroana stralucita a patriei mele. ALECSANDRI O. P. 16. Vad k ma departez de tzelul meu prefer dar a sfirshi scrisoarea. NEGRUZZI S. I 262. 2. (Invechit shi regional) Punct semn care se ocheshte care trebuie nimerit cind se trage cu o arma; tzinta. ◊ Expr. A trage la tzel sau a impushca in tzel = a trage la tzinta. (Cu pronuntzare regionala) Acolo era o multzime de catane la pushcaten tzal. RETEGANUL P. III 18. ♦ Virful catarii unei pushti. Baga mina in torba scoase o luminarica de ceara alba o lipi la buza pushtii deasupra tzelului. GANE N. III 137. ◊ Loc. adv. In tzel sau in tzelul pushtii = in bataia pushtii. Mai bine leash avea [babitzele] in tzelul pushtii. SADOVEANU O. L. 17. Am puso [pushca] la ochi shi am ashteptat sami vie ursul in tzel. GANE N. I 130.

TZEL ~uri n. 1) Anticipare mintala a rezultatului spre care este orientata o activitate; scop. 2) pop. Punct in care ocheshte cineva cu o arma; tzinta. /< germ. Ziel rus. tzel’ ung. cel

tzel n. Mold. 1. tzinta; 2. fig. scop: ea pasheshte cu pas mare catre un tzel de mult dorit AL. [Rus TZELĬ (din nemtz. Ziel)].

tzel n. pl. urĭ (rus. cĭelĭ d. germ. ziel de unde shi ung. cél). Rar. TZinta punct de ochit. Scop.

tzeu sn vz tzel

tzev sn vz tzel

tzil² sn vz tzel

tzir³ sn vz tzel

tzul² sn vz tzel

tzuli¹ sn vz tzel

tzel s. n. pl. tzéluri

tzel s. n. pl. tzéluri

tzel

tzel luri.

TZEL s. 1. v. cauza. 2. v. scop. 3. v. tzinta. 4. menire obiectiv rol rost scop sens tzinta (pop.) noima. (~ul acestor masuri a fost acela de a...)

TZEL s. v. catare mira semn tzinta.

TZEL s. 1. cauza obiectiv scop tzinta (inv.) pricina. (Lupta pentru nobilul ~ al independentzei.) 2. finalitate scop tzinta. (Care este ~ acestei actziuni?) 3. obiect obiectiv scop tzinta (inv.) pravatz. (~ unei cercetari.) 4. menire obiectiv rol rost scop sens tzinta (pop.) noima. (~ acestor masuri a fost acela de a...)

tzel s. v. CATARE. MIRA. SEMN. TZINTA.

tzel (luri) s. n. 1. TZinta. 2. Scop intentzie obiectiv. 3. Catare mira. Var. tzal. Germ. Ziel prin intermediul pol. cel (Miklosich Slaw. Elem. 52; Cihac II 432; Berneker 124) mag. cél; mai putzin probabil prin rus. celĭ (Sanzewitsch 211) deoarece rus. provine din pol. (Vasmer II 288). Der. tzelui (var. tzalui tzeli) vb. (a ochi).