TZEL tzeluri s. n. 1. Punct loc la care vrea cineva sa ajunga (v. tzinta); p. ext. obiectiv catre care tinde cineva punct final (v. scop). Spre soare nie gindul shi mergem spre el Lumina nie tzinta shi binele tzel. COSHBUC P. II 103. Singurul tzel al vietzii mele era sa pot shi eu adaogi o frunza la coroana stralucita a patriei mele. ALECSANDRI O. P. 16. Vad k ma departez de tzelul meu prefer dar a sfirshi scrisoarea. NEGRUZZI S. I 262. 2. (Invechit shi regional) Punct semn care se ocheshte care trebuie nimerit cind se trage cu o arma; tzinta. ◊ Expr. A trage la tzel sau a impushca in tzel = a trage la tzinta. (Cu pronuntzare regionala) Acolo era o multzime de catane la pushcaten tzal. RETEGANUL P. III 18. ♦ Virful catarii unei pushti. Baga mina in torba scoase o luminarica de ceara alba o lipi la buza pushtii deasupra tzelului. GANE N. III 137. ◊ Loc. adv. In tzel sau in tzelul pushtii = in bataia pushtii. Mai bine leash avea [babitzele] in tzelul pushtii. SADOVEANU O. L. 17. Am puso [pushca] la ochi shi am ashteptat sami vie ursul in tzel. GANE N. I 130.