CONSIMTZAMANT consimtzaminte s. n. Incuviintzare aprobare asentiment. ♦ Acord de vointza a persoanelor care incheie un contract. [Var.: (rar) consimtzimant s. n.] Consimtzi + suf. amant (dupa fr. consentement).

consimtzamant sn [At: GHICA S. 423/ V: ~tzim~ (inv) ~tzem~ / Pl: ~mínte / E: consimtzi + mant] 1 Aprobare. 2 Adeziune nesilita la ceva.

consimtzamant s.n. 1 Aprobare incuviintzare asentiment. Consimtzamantul parintzilor... fiind k shi capatat nu mai era primejdie (M. I. CAR.). ◊ Expr. A(shi) da consimtzamantul v. da. ♦ Aderare de bunavoie la ceva. ◊ Liber consimtzamant v. liber. 2 (jur.) Acord de vointza a persoanelor care incheie un contract. ◊ Viciu de consimtzamant v. viciu. ◊ Expr. Ashi da consimtzamantul = a fi de acord cu termenii unui contract. 3 (med.) Acord al pacientului sub semnatura sau cand este cazul al tutorelui al familiei pacientului necesar in toate cazurile cand o interventzie chirurgicala o investigatzie sau un act terapeutic expun pacientul la un risc indiferent de anvergura acestuia. • pl. inte. shi (inv.) consimtzimant s.n. / consimtzi + amant dupa fr. consentement.

CONSIMTZAMANT consimtzaminte s. n. Incuviintzare aprobare asentiment. ♦ Adeziune nesilita aderare de bunavoie la ceva. [Var.: (rar) consimtzimant s. n.] Consimtzi + suf. amant (dupa fr. consentement).

CONSIMTZAMANT s.n. Incuviintzare aprobare. [Var. consimtzimant s.n. / < consimtzi dupa fr. consentement].

CONSIMTZAMANT s. n. incuviintzare aprobare; asentiment. (dupa fr. consentement)

CONSIMTZAMANT ~ínte n. 1) Act prin care se consimte o propunere; acord intre persoane; asentiment. 2) Aprobare benevola; adeziune. /a consimtzi + suf. ~amant

consentimént sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr consentement] (Fri) 12 Consimtzamant (12).

consimtzimant sn vz consimtzamant

CONSIMTZAMÍNT consimtzaminte s. n. Incuviintzare aprobare. (In forma consimtzimint) Irena se simtzi indatorata sa intervina k sa arate k... tot ce se intimpla este cu consimtzimintul ei. CAMIL PETRESCU N. 120. ♦ (Adesea intarit prin «liber») Adeziune nesilita aderare de bunavoie la ceva. Partidul nostru duce o lupta hotarita impotriva oricarei incalcari a principiului liberului consimtzamint in crearea de gospodarii colective. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 34 35. Varianta: (rar) consimtzimint s. n.

CONSIMTZIMÍNT s. n. v. consimtzamint.

CONSIMTZIMANT s.n. v. consimtzamant.

consimtzimant n. uniformitate de pareri.

*consentimént n. pl. e (con shi sentiment; fr. consentement). Asentiment aprobare. Fals consimtzimint.

*consimtzimínt V. consentiment.

consimtzamant s. n. pl. consimtzamínte

consimtzamant s. n. pl. consimtzamínte

líber consimtzamant adj. + s. n.

líber consimtzamant adj. + s. n.

consimtzamint

consimtzimant minte.

CONSIMTZAMANT s. 1. v. incuviintzare. 2. adeziune. (SHia dat ~ul.) 3. v. agrement.

CONSIMTZAMINT s. 1. acord aprobare asentiment aviz consimtzire incuviintzare ingaduintza invoiala invoire permisiune voie vointza vrere (inv. shi reg.) poslushanie slobozenie (Mold. shi Bucov.) pozvolenie (inv.) concurs pozvol sfat volnicie. (Cu sau fara ~ cuiva.) 2. adeziune. (SHia dat ~.) 3. (POLITICA) agrement aprobare. (~ acordat unui diplomat strain.)

CONSIMTZAMINT. Subst. Consimtzamint consimtzire incuviintzare admitere acord asentiment invoire invoiala intzelegere acceptare acceptare tacita recunoashtere. Aviz aviz favorabil avizare aprobare accept; permisiune permis permisie ingaduire ingaduintza. Confirmare ratificare; atestare certificare semnare semnatura subscriere. Conventzie acord tratat declaratzie comuna. Adeziune alaturare aderare aderentza; consens. Vot de incredere. Liber consimtzamint. Adj. Acceptabil. Aprobator aprobativ; ingaduitor; confirmativ. Vb. A consimtzi a accepta a incuviintza a fi de acord a cadea de acord ashi da asentimentul ashi da consimtzamintul a se invoi a cadea la invoiala. A recunoashte a admite a permite a spune da a lasa sa... a ingadui a da dreptul a aviza a invoi a autoriza a aproba. A confirma a atesta a certifica a semna a subscrie a ratifica a valida. A adera a se alatura a vota pentru a fi alaturi (de cineva) a lua partea cuiva. Adv. De acord; de comun acord; fara rezerve; prin buna invoiala; prin buna intzelegere. V. afirmatzie document.

CONSENSUS OMNIUM (lat.) (cu) consimtzamantul tuturor Unanimitate asentiment general. V. shi Omnium consensu.