VOÍNTZA (rar) vointze s. f. 1. Functzie psihica caracterizata prin orientarea conshtienta a omului spre realizarea unui scop; vrere. Ishi incorda inca o data toata vointza. DUMITRIU N. 130. Vointzanvinge tot: deo ai in tine Tu nu te temi de rau de greu nutzi pasa. C P. II 304. Lanceput pe cind fiintza nu era nici nefiintza Pe cind totul era lipsa de viatza shi vointza. EMINESCU O. I 132. Vointza lui Miron birui shi domnul ramase pe loc. BALCESCU O. I 186. 2. Ceea ce hotarashte cineva; hotarire. Nu las eu sa se treaca asha de ushor peste vointza mea. DUMITRIU N. 133. Viritziva printre cei ce se aduna shi spunetzi k vointza mea e sa nu curga singele. DELAVRANCEA A. 150. Cit bine miai facut cu doua cuvinte... shi de la vointza matale atirna k sami dai shi inima. ALECSANDRI T. I 68. K imparatul va trimite comisarii sai in Ardeal shi k printrinshii va face cunoscut lui Mihaivoda vointza sa. BALCESCU O. II 271. ◊ Loc. prep. (invechit) In vointza = in puterea. Se intimpla asemenea k tzaranii erau in vointza stapinului. KOGALNICEANU S. A. 141. 3. Intentzie scop. Pedantismul este vointza de a statornici prin logica gramaticala... tilcuirea shi forma cuvintelor vechi shi noua. RUSSO O. 68. Ne invinovatzi pentru intradins vointza de fapta rea shi viclenie asupra cinstii sale. GORJAN A. IV 186. 4. Dorintza pofta. I se implini shi asta vointza. ISPIRESCU L. 31. Vointzele tzi se realizeaza dupa gindirea ta. EMINESCU N. 54. Te rog fa sha mea vointza Nu ieshi searan ulitza. JARNÍKBIRSEANU D. 246. ◊ Vointza cea (mai) de pe urma (sau ultimele vointze) = ceea ce doreshte cineva sa se faca dupa moartea sa. Sa se duca k sa implineasca vointza cea mai de pe urma a moshului nostru. CREANGA P. 184. 5. Invoire consimtzamint permisiune. Regret numai k atunci nam ramas acasa chiar impotriva vointzei tatii. REBREANU R. II 226. Daca tu eshti SHtefan cu adevarat Apoi tu aice fara biruintza Nu potzi k sa intri cu a mea vointza. BOLINTINEANU O. 34. Varianta: (rar) vroíntza (ANGHEL PR. 58 ALECSANDRI P. P. 324) s. f.