invoire sf [At: BARAC A. 69/10 / Pl: ~ri / E: invoi] 1 Acordare cuiva a ceea ce cere Si: invoit¹ (1). 2 Obtzinere a unei permisiuni Si: invoit¹ (2). 34 (Ilav) Cu (sau fara) a cuiva (Cu sau) fara acordul cuiva. 5 Permisie a unui soldat in timpul serviciului militar. 6 Punere de acord Si: invoit¹ (3). 7 Ajungere la o intzelegere Si: invoit¹ (4). 8 Acord asupra conditziilor de plata la angajarea unei munci Si: invoit¹ 9 Conventzie (1). 10 Favorizare. 11 (Inv) Acord. 12 Consimtzamant (2). 13 (Pop) Punere de acord asupra pretzului unei marfi Si: invoit¹ (10). 14 Intzelegere cu privire la zestre incheiata intre familiile celor doi logodnici Si: invoit¹ (11). 15 Buna intzelegere Si: invoit¹ (12). 16 (Is) Buna Armonie¹ (2). 17 (Ilav) Prin (buna) ~ Pe cale pashnica. 18 (Ial) De comun acord. 19 (inv; is) ~a firilor Potrivire de caracter. 20 (inv; ias) Simpatie. 21 Permisiune de a lipsi de la shcoala serviciu cazarma etc. Si: invoit¹ (13). 22 (Ilav) Dupa ~ Dupa cum sa cazut de acord.

INVOÍRE invoiri s. f. Actziunea de a (se) invoi. 1. Permisiune voie ingaduire aprobare. Sa nu poata ieshi de aici fara invoirea mea. CREANGA P. 300. Vazind k el venea cu insushi invoirea Portzii... cerura voie sa ramiie al intovarashi. NEGRUZZI S. I 142. Orice act... trebuia sa fie facut cu invoirea sfatului. BALCESCU O. II 13. ♦ Permisiune de a lipsi pentru scurt timp de la locul de munca. Miine itzi dau in primire regimentul. Dupa un an shi jumatate am shi eu invoire deo luna. SADOVEANU M. C. 100. 2. Acord conventzie pact intzelegere. ◊ Loc. adv; Dupa invoire = potrivit intzelegerii. 3. (Adesea determinat prin «buna») Intzelegere armonie. Se silea... sa faca pace sa fie intre oameni buna invoire. ISPIRESCU L. 394.

INVOÍRE ~i f. 1) v. A INVOI shi A SE INVOI. ◊ Dupa ~ potrivit intzelegerii. 2) Permis de a lipsi pentru scurt timp de la serviciu. /v. a (se) invoi

invoíre f. Actziunea de saŭ de a se invoi. Permisiune: invoirea data unor soladtzĭ de a ĭeshi in orash.

invoi [At: DOSOFTEI V. S. 221 / Pzi: ~esc / E: in + voie] 1 vt (Mol) A acorda cuiva ceea ce cere Si: a ingadui a permite. 2 vt (Buc; ie) A ~ pe cineva A multzumi pe cineva. 3 vt (Inv; pbl) A admite. 4 vi (Inv) A favoriza. 5 vi (Inv) A fi de acord. 6 vr A ajunge la o intzelegere cu cineva. 7 vr (Ie) A se ~ din pretz (sau asupra pretzului) A se pune de acord asupra pretzului. 8 vr (Spc) A se pune de acord asupra zestrei. 9 vr A se declara de acord cu ceva Si: a consimtzi. 10 vr A adera la ceva. 11 vr A se tocmi. 12 vr A se angaja. 13 vrr A trai in buna intzelegere cu cineva. 14 vrr A se reconcilia. 15 vrr A fi in concordantza Si: a se potrivi. 16 vt A permite cuiva sa lipseasca pentru scurt timp de la o anumita activitate precum shcoala serviciu etc.

INVOÍ invoiesc vb. IV. 1. Refl. reciproc. A face cu cineva o invoiala a ajunge la o intzelegere a cadea de acord. Dar k sa nu mai shtie satul Putem ushor a nenvoi: Tu lasan pacoste vinatul Caci eu renuntz dea pescui. COSHBUC P. II 175. Se invoira sa se ia la lupta dreapta. ISPIRESCU L. 87. Fu atunci o disputa intre sacui din care unii voiau sa pastreze in viatza vreo citziva din nobilii prinshi... se invoira apoi a amina pentru citava vreme moartea unora dintrinshii. BALCESCU O. II 259. 2. Refl. A fi de aceeashi parere cu cineva a se declara de acord cu ceva a accepta a primi a consimtzi la ceva. E multzumit k alde fiicasa sau invoit indata cu planul lui. SP. POPESCU M. G. 47. Tu nu tenvoi la nimic numai la aceste. RETEGANUL P. III 16. Ei bine daca este asha ma invoiesc! ISPIRESCU L. 273. Nu ne putem invoi cu [terminatziile] ciune shi cu iune. NEGRUZZI S. I 348. 3. Refl. reciproc. A se avea bine a trai in buna intzelegere a se impaca cu cineva. Sai dau ajutor k tare ie greu shi de loc nu se invoieshte cu celelalte fete. REBREANU R. I 92. Eu am fost insurat shi mam invoit cu nevasta k shi cu un frate. ISPIRESCU la TDRG. 4. Refl. A se tocmi a se angaja. Ia bani cu cit se invoieshte shi se duce shi el dupa Chirica. CREANGA P. 160. 5. Tranz. (In orinduirea burghezomoshicreasca) A face o invoiala agricola. Noi totzi te rugam a invoi oamenii dupa cum cer ei sa nu ne mai sugrumatzi in pragul primaverii k altzi ani. DUMITRIU N. 46. ◊ Refl. Vultureshtenii nu sau mai invoit anu asta la arendashul de aici din pricina k lea pus invoieli prea grele shi sau dus la Caldarusha. SANDUALDEA D. N. 229. 6. Tranz. (Invechit shi regional construit cu dativul; complementul indica lucrul permis) A acorda (cuiva) ceea ce cere a da voie a face voia cuiva a permite a ingadui a aproba. Cinstesc pe socrul cel mare co oca sau doua de rachiu pentru a le invoi a da parul la pamint. SEVASTOS N. 280. Spinul... cheama pe HarapAlb de fatza cu dinsele shii invoi aceasta insa cu tocmala k in tot timpul ospatzului sa steie numai la spatele stapinusau. CREANGA P. 231. Deci invoiasca acum mariata lui Despot al meu oaspe sa vieal saluta. ALECSANDRI T. II 91. ♦ A permite cuiva sa lipseasca pentru scurt timp de la locul de munca.

A INVOÍ ~iésc tranz. pop. (persoane) A pune in posesia unui permis sau a unei permisiuni. Al ~ sa plece. /in + voie

A SE INVOÍ ma ~iésc intranz. pop. 1) A ajunge la o intzelegere; a cadea de acord; a se intzelege; a conveni. 2) A fi de aceeashi parere; a se declara de acord. ~ cu spusele cuiva. 3) A se intzelege bine; a trai in buna intzelegere; a se impaca. /in + voie

invoì v. 1. a conveni: v’atzi invoit; 2. a consimtzi: i invoi cererea; 3. a se impaca: nu se prea invoiesc. [V. voie].

invoĭésc v. tr. (d. voĭe saŭ d. voĭesc). Las sa daŭ voĭe: colonelu ĭa invoit pe soldatzĭ sa ĭasa in orash. V. refl. Convin fac un contract o conventziune.

voĭésc v. tr. (d. voĭe saŭ d. vsl. volĭon voĭesc voliti a voi). Vreaŭ (in limba scrisa). V. refl. L. V. Ma invoĭesc.

invoíre s. f. g.d. art. invoírii; pl. invoíri

invoíre s. f. g.d. art. invoírii; pl. invoíri

invoí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. invoiésc imperf. 3 sg. invoiá; conj. prez. 3 sa invoiásca

invoí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. invoiésc imperf. 3 sg. invoiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. invoiásca

INVOÍRE s. 1. v. intzelegere. 2. v. incuviintzare. 3. v. permisie.

INVOIRE s. 1. acord aranjament combinatzie contract conventzie intzelegere invoiala legamint pact tranzactzie (inv. shi pop.) legatura (pop.) tirg tocmeala tocmire (prin Munt.) prinsoare (inv.) ashezamint cuvint simfonie sulf shart (arg.) shusta. (Conform ~...) 2. acord aprobare asentiment aviz consimtzamint consimtzire incuviintzare ingaduintza invoiala permisiune voie vointza vrere (inv. shi reg.) poslushanie slobozenie (Mold. shi Bucov.) pozvolenie (inv.) concurs pozvol sfat volnicie. (Nu se face nimic fara ~ lui.) 3. (MIL.) permisie (Transilv. shi Maram.) sabashag (inv.) slobozenie slobozie. (Are o ~ de 3 zile.)

INVOÍ vb. 1. v. conveni. 2. v. intzelege. 3. v. pactiza. 4. v. aproba. 5. v. consimtzi. 6. a accepta a conveni (inv.) a pristani. (Sa ~ sa vina la nunta.)

INVOÍ vb. v. angaja baga concilia intra impaca incadra intzelege tocmi vari.

invoi vb. v. ANGAJA. BAGA. CONCILIA. INTRA. IMPACA. INCADRA. INTZELEGE. TOCMI. VIRI.

INVOI vb. 1. a conveni a se intzelege (pop.) a se ajunge a (se) uni (prin Munt.) a se indogatzi (Ban.) a se toldui (inv.) a se lovi a pristani a se tirgui a se tocmi a veni (grecism inv.) a se simfonisi. (Sau ~ asupra pretzului.) 2. a se intzelege a se vorbi (pop.) a se pogodi (inv. shi reg.) a se grai. (Sau ~ sa plece impreuna.) 3. a se intzelege a pactiza. (Sa ~ cu inamicul.) 4. a accepta a admite a aproba a consimtzi a incuviintza a se indupleca a ingadui a lasa a permite a primi (livr.) a concede (inv. shi pop.) a se prinde (inv. shi reg.) a se pleca (Mold. shi Bucov.) a pozvoli (inv.) a aprobalui a multzumi a ogodi. (Sa ~ sa se scoata la concurs postul vacant.) 5. a accepta a admite a consimtzi a primi a voi a vrea. (Te ~ sa fii sotzia mea?) 6. a accepta a conveni (inv.) a pristani. (Sa ~ sa vina la nunta.)

a avea invoire de la maiorul Gardescu expr. (mil.) a fugi din cazarma sarind peste gard.