VOÍNTZA ~e f. 1) Capacitate de ashi concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voie. A avea ~. Lipsa de ~. 2) Indrazneala in actziuni; hotarare; fermitate; decizie. 3) Intentzie premeditata. 4) Senzatzie de satisfacere a gustului; voie; placere; plac; pofta; chef. A indeplini ~a cuiva. ◊ ~a cea de pe urma (sau ultima ~) dorintza unei persoane care se afla pe patul de moarte. Rea~ atitudine rauvoitoare. [G.D. vointzei] /a voi + suf. ~intza