INTÉNTZIE intentzii s. f. Dorintza gand de a face de a intreprinde ceva; proiect plan. ◊ Loc. adv. Cu intentzie = intentzionat inadins. Fara intentzie = involuntar. ◊ Loc. conj. Cu intentzia sa... (sau loc. prep. cu intentzia de a...) = cu gandul in dorintza de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intentzie = a invinui pe cineva de ganduri care nu lea avut. A avea intentzii serioase (cu)... = a) a fi decis sa realizeze ceea ce shia propus; b) a fi decis sa contracteze o casatorie. ♦ (Jur.) Forma a vinovatziei unei persoane care ishi da seama de caracterul ilicit al faptei sale prevazandui shi dorindui sau acceptandui efectele. [Var.: intentziúne s. f.] Din fr. intention lat. intentio onis.

intentzie sf [At: ALEXANDRESCU M. 182 / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr intention lat intentio onis] 1 Dorintza de a face ceva Si: plan proiect. 2 Scop. 3 (Ilav) Cu ~ Intentzionat (4). 4 (Ilav) Fara ~ Involuntar (2). 5 (Ilc) Cu ~ia sa ... Cu gandul de a... 6 (Ilpp) Cu ~ia de a... In dorintza de a ... 7 (Ie) A face cuiva proces de ~i A invinui pe cineva de ganduri care nu lea avut. 8 (Ie) A avea ~i serioase A fi hotarat sa faca ce shia propus. 9 (Iae) A fi hotarat sa ia in casatorie pe cineva. 10 (Jur) Caracteristica a unei persoane de a fi conshtienta de caracterul ilicit al faptei sale.

INTÉNTZIE intentzii s. f. Dorintza gand de a face de a intreprinde ceva; proiect plan. ◊ Loc. adv. Cu intentzie = intentzionat inadins. Fara intentzie = involuntar fara sa vrea. ◊ Loc. conj. Cu intentzia sa... (sau loc. prep. cu intentzia de a...) = cu gandul in dorintza de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intentzie = a invinui pe cineva de ganduri care nu lea avut. A avea intentzii serioase (cu)... = a) a fi decis sa realizeze ceea ce shia propus; b) a fi decis sa contracteze o casatorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihica a unei persoane care ishi da seama de caracterul ilicit al faptei sale prevazandui shi dorindui sau acceptandui efectele. [Var.: intentziúne s. f.] Din fr. intention lat. intentio onis.

INTÉNTZIE intentzii s. f. Gind de a face ceva; proiect. V. plan. Ishi simtzea subminat curajul militar prin intentziile ei de fuga. REBREANU R. II 63. Numai nu intzeleg cine va putut spune K aveam... intentzii asha bune. ALEXANDRESCU P. 163. ◊ Loc. conj. Cu intentzia sa... (sau loc. prep. cu intentzia de a...) = cu gindul in dorintza de a... Ieri seara am fost la bal cu intentzia mai mult sa intilnesc pe Frosa shi sai cer socoteala pentru farsa ce mia facut. BOLINTINEANU O. 382. ◊ Expr. A avea intentzia sa... = a intentziona a avea de gind sa... A face cuiva proces de intentzii v. proces.

INTENTZIE s.f. 1. Dorintza plan gand de a intreprinde ceva. 2. (Jur.) Atitudine psihica a cuiva careshi da seama de caracterul ilicit al faptei sale prevazandui sau acceptandui efectele. [Gen. iei var. intentziune s.f. / cf. fr. intention lat. intentio].

INTÉNTZIE s. f. 1. dorintza plan gand de a intreprinde ceva. 2. (jur.) atitudine psihica a cuiva careshi da seama de caracterul ilicit al faptei sale. (< fr. intention lat. intentio)

INTÉNTZIE ~i f. 1) Pornire interioara conshtienta insotzita de un efort volitiv (de a infaptui ceva); gand. ◊ A avea ~i serioase (cu) a) a fi decis sa realizeze ceea ce shia propus; b) a fi decis sa se casatoreasca. 2) Plan premeditat (de a realiza ceva). [G.D. intentziei] /<fr. intention lat. intentio ~onis^[1]

intentziune sf vz intentzie

INTENTZIÚNE s.f. v. intentzie.

intentzi(un)e f. 1. pornire sufleteasca catre un scop vointza determinata: intentziunea lui e k...; 2. proiect rezolutziune: cunosc intentziunile voastre.

*intentziúne f. (lat. inténtio ónis d. inténdere a intinde a gindi la V. atentziune tensiune). Scop gind plan rezolutziune de a face ceva vointza determinata: intentziunea nu e destula pentru creat delictu intentziunile luĭ eraŭ bune. Cu intentziune intentzionat cu scop intr’adins anume. SHi éntzie.

inténtzie (tzie) s. f. art. inténtzia (tzia) g.d. art. inténtziei; pl. inténtzii art. inténtziile (tzii)

inténtzie s. f. (sil. tzie) art. inténtzia (sil. tzia) g.d. art. inténtziei; pl. inténtzii art. inténtziile (sil. tzii)^[1]

intentzie

+intentzia (cu ~) prep. + s. f.

INTÉNTZIE s. 1. calcul gand idee plan proiect socoteala (inv. shi reg.) propus (inv.) cuget duh propozit savarshit socotintza (fam.) combinatzie. (Nu shia putut realiza ~.) 2. v. vedere.^[1]

INTENTZIE s. 1. calcul gind idee plan proiect socoteala (inv. shi reg.) propus (inv.) cuget duh propozit savirshit socotintza (fam.) combinatzie. (Nu shia putut realiza ~.) 2. proiect vedere. (Ce ai in ~?)

INTENTZIE. Subst. Intentzie gind dorintza nazuintza nazuire (rar) aspiratzie aspirare vointza voie vrere; scop tzel tzinta scop final obiectiv (fig.) obiect. Vis visare ideal; iluzie. Proiect plan schitza perspectiva (fig.) program. Incercare incercat probare proba probaluire (inv. shi reg.); tendintza pornire; tentativa. Premeditare premeditatzie (inv.) planuire punere la cale. Promisiune fagaduiala fagaduintza juruire (inv. shi reg.) angajament angajare asigurare incredintzare. Doritor voitor rivnitor aspirant visator. Adj. Intentzionat cu intentzie intentzional bine (rau) intentzionat; premeditat pus la cale deliberat voit gindit planuit; planificat. Vb. A intentziona a avea intentzia a avea intentzii serioase cu... a avea de gind a avea in vedere a planui a pune la cale a premedita a urzi a unelti. A urmari un scop a tinde catre ceva a tzinti (fig.) a dori a nazui a aspira (fig.) a rivni a visa. A planifica a programa a proiecta a concepe. A incerca a cauta sa... a intreprinde a face tentative de...; a proba a probalui (inv. shi reg.). Ashi pune in cap ashi pune in gind al bate (al pashte) gindul a pune (cuiva) gind rau. A se angaja ashi lua un angajament a se obliga; a fagadui a promite a jurui (inv. shi reg. ). A destina a sorti a meni a predestina. Adv. (In mod) intentzionat voit deliberat cu intentzie inadins dinadins. V. dorintza initziativa incercare promisiune.

A DEJUCA INTENTZIILE CUIVA a intoarce shpilul a lua (cuiva) porumbelul de pe foc ai taia (cuiva) zarurile.