INTÉNTZIE intentzii s. f. Dorintza gand de a face de a intreprinde ceva; proiect plan. ◊ Loc. adv. Cu intentzie = intentzionat inadins. Fara intentzie = involuntar. ◊ Loc. conj. Cu intentzia sa... (sau loc. prep. cu intentzia de a...) = cu gandul in dorintza de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intentzie = a invinui pe cineva de ganduri care nu lea avut. A avea intentzii serioase (cu)... = a) a fi decis sa realizeze ceea ce shia propus; b) a fi decis sa contracteze o casatorie. ♦ (Jur.) Forma a vinovatziei unei persoane care ishi da seama de caracterul ilicit al faptei sale prevazandui shi dorindui sau acceptandui efectele. [Var.: intentziúne s. f.] Din fr. intention lat. intentio onis.