INTÉNTZIE intentzii s. f. Gind de a face ceva; proiect. V. plan. Ishi simtzea subminat curajul militar prin intentziile ei de fuga. REBREANU R. II 63. Numai nu intzeleg cine va putut spune K aveam... intentzii asha bune. ALEXANDRESCU P. 163. ◊ Loc. conj. Cu intentzia sa... (sau loc. prep. cu intentzia de a...) = cu gindul in dorintza de a... Ieri seara am fost la bal cu intentzia mai mult sa intilnesc pe Frosa shi sai cer socoteala pentru farsa ce mia facut. BOLINTINEANU O. 382. ◊ Expr. A avea intentzia sa... = a intentziona a avea de gind sa... A face cuiva proces de intentzii v. proces.