VRÉRE vreri s. f. Faptul de a vrea. 1. Vointza (1). 2. Hotarare decizie. 3. Dorintza; pofta placere. 4. Intentzie scop. ◊ Loc. adv. Fara (de) vrere = involuntar. V. vrea.

vrere sf [At: PSALT. HUR. 16^r/1/ Pl: ~ri / E: vrea] 1 Vointza (4). 2 Decizie (1). 3 Intentzie. 4 (Ivr; ils) ~ intoarsa Ostilitate. 5 (Ilav) Fara (de) ~ Involuntar. 6 (Ilav) Cu ~ Intentzionat. 7 (Ial) Din proprie initziativa. 8 (Ivr; ilav) Cu ~ curata Cu buna intentzie. 9 (Ial) Cu daruire. 10 (Ivr; ie) Ai fi ~a vegheata A se folosi de situatzii favorabile. 1112 (Inv) Vointza (12). 13 Voie (25). 14 Predispozitzie catre ceva. 15 (Inv; ilav) De (sau din cu) (buna) ~a cuiva sau cu (buna) ~ Din proprie dorintza sau initziativa. 16 (Inv; ial) Fara constrangere. 17 (Ie) A face pe ~ Ashi satisface dorintza placerea. 18 (Ivr; is) ~a cea de pe urma a cuiva Ultima dorintza a unui muribund. 19 (Ivr) Sentiment de afectziune pentru cineva. 20 (Inv; ils) Buna ~ Bunavointza (1). 21 (Inv; ial) Intentzie de a face bine. 22 (Inv; ils) Dulce ~ Bunavointza. 23 (Inv; pex; ial) Ajutor acordat cuiva. 24 (Inv) Aprobare (1). 25 (Inv; ilav) Cu ~ sau cu (ivr prin) ~a cuiva Cu aprobarea cuiva. 26 (Inv; ial) Cu ajutorul sau cu ocrotirea cuiva. 27 (Inv; ial) Din initziativa cuiva.

VRÉRE vreri s. f. Faptul de a vrea. 1. Vointza (1) 2. Hotarare decizie. 3. Dorintza; pofta placere. 4. Intentzie scop. ◊ Loc. adv. Fara (de) vrere = involuntar. V. vrea.

VRÉRE vreri s. f. (In concurentza cu vointza) Faptul de a vrea. 1. Vointza (1). Nutzi este puterea cit itzi este vrerea. 2. Hotarire decizie vointza (2). Noi suim mai sus mereu suim Nii bratzul vrerea; pasul neinfrint. BENIUC M. 40. Au avut gresheala k sau pus dea curmezishul vrerii tale. GALACTION O. I 252. Asta mie vrerea. COSHBUC AE. 17. 3. Dorintza; pofta placere. Lasatzi pe mine k toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. ISPIRESCU L. 78. Fiecine cum ie vrerea despre fete sama deieshi. EMINESCU O. I 79. In plin satzi mearga vrerile tale Precum tu draga ne ieshi cu plin. ALECSANDRI P. III 45. 4. Intentzie scop. Azi vinzolim alte vreri alte pregete. DESHLIU G. 9. ◊ Loc. adv. Fara (de) vrere = involuntar. Fara vrere prashtia ta a lovit un pui de rindunica. PAS Z. I 210.

VRÉRE ~i f. 1) rar Capacitate de ashi concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vointza; voie. ◊ Fara ~ involuntar. 2) Dorintza de a avea sau de a realiza ceva; pofta; chef. 3) Anticipare mintala a rezultatului spre care este orientata o activitate; scop; tzel. 4) Atitudine cu caracter determinant adoptata dupa o serie de deliberari; hotarare. /v. a vrea

vrere f. 1. vointza: cu vrerea lui Dzeu ISP.; 2. dorintza: in plin satzi mearga vrerile tale! AL. [V. vrea].

vrére f. Vointza: cu vrerea luĭ Dumnezeŭ.

voire s.f. v. vrere.

vrére s. f. g.d. art. vrérii; pl. vreri

vrére s. f. g.d. art. vrérii; pl. vreri

VRÉRE s. 1. v. incuviintzare. 2. v. pofta. 3. v. vointza.

VRERE s. 1. acord aprobare asentiment aviz consimtzamint consimtzire incuviintzare ingaduintza invoiala invoire permisiune voie vointza (inv. shi reg.) poslushanie slobozenie (Mold. shi Bucov.) pozvolenie (inv.) concurs pozvol sfat volnicie. (Nu se face nimic fara ~ lui.) 2. chef dispozitzie dorintza gust plac placere pofta voie vointza (pop.) vruta. (inv.) deshiderat ogod poftire poftit poftitura rivna rivnire tabiet. (Dupa ~ inimii.)

Vrere ≠ nevrere