VRÉRE vreri s. f. (In concurentza cu vointza) Faptul de a vrea. 1. Vointza (1). Nutzi este puterea cit itzi este vrerea. 2. Hotarire decizie vointza (2). Noi suim mai sus mereu suim Nii bratzul vrerea; pasul neinfrint. BENIUC M. 40. Au avut gresheala k sau pus dea curmezishul vrerii tale. GALACTION O. I 252. Asta mie vrerea. COSHBUC AE. 17. 3. Dorintza; pofta placere. Lasatzi pe mine k toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. ISPIRESCU L. 78. Fiecine cum ie vrerea despre fete sama deieshi. EMINESCU O. I 79. In plin satzi mearga vrerile tale Precum tu draga ne ieshi cu plin. ALECSANDRI P. III 45. 4. Intentzie scop. Azi vinzolim alte vreri alte pregete. DESHLIU G. 9. ◊ Loc. adv. Fara (de) vrere = involuntar. Fara vrere prashtia ta a lovit un pui de rindunica. PAS Z. I 210.