FOC¹ focuri s. n. I. 1. Ardere violenta cu flacara shi cu dezvoltare de caldura; (concr.) materie in curs de ardere. ◊ (In exclamatzii sau imprecatzii; adesea glumetz sau fam.) Se facu frumoasa arzo focul. ◊ Foc de artificii = ardere de materii inflamabile care produc jerbe de flacari colorate. ◊ Expr. A lua foc = a se aprinde. A pune pe cineva pe foc = a cere cuiva ceva cu prea mare staruintza; a insista prea mult k cineva sa actzioneze intrun anumit sens. A se arunca (sau a intra) in foc (pentru cineva sau ceva) = ashi expune viatza (pentru cineva sau ceva). A lua focul cu mana altuia sau a scoate castanele din foc cu mana altuia = a pune pe altcineva sa intreprinda o actziune primejdioasa a fugi de raspundere lasand munca pe seama altuia. A(shi) pune sau a(shi) baga mana in foc (pentru cineva) = a garanta pentru faptele pentru cinstea cuiva. A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a manca foc (pentru cineva) = a face tot posibilul a fi gata la orice sacrificii (in favoarea cuiva) a apara cu tarie pe cineva. Harnic (sau iute etc.) (de mananca) foc = foarte harnic (sau iute etc.). A se face (sau a se mania a se supara) foc (shi para) = a se infuria a turba de manie. ◊ (Ajuta la formarea superlativului absolut tzinand locul lui „foarte”) Jucarii frumoase foc. ◊ Expr. De mama focului = strashnic grozav. ♦ Arderea din vatra cuptor soba etc. facuta prin degajare de caldura. ♦ Fig. Lumina roshiatica asemanatoare cu flacarile. ♦ Fig. Stralucire (a unei pietre scumpe a unui metal pretzios etc.). ♦ Dispozitiv de ardere (la o lampa). 2. Incendiu. ◊ Expr. A trece (o tzara un orash etc.) prin foc shi sabie = a incendia a distruge cu fortza armata. 3. Impushcatura; p. ext. salva tir. ◊ Arma de foc = arma care foloseshte pulbere exploziva. Foc! = comanda militara pentru inceperea unei trageri. ◊ Expr. A deschide focul = a incepe sa traga cu arma. A fi (sau a sta) intre doua focuri = a fi incoltzit din doua partzi. ♦ Fig. Lupta razboi. 4. Lumina far sau flacara care reprezinta un anumit semnal in navigatzia pe apa. II. Fig. 1. Entuziasm avant inflacarare. ◊ Loc. adj. (Plin) de foc = infocat inflacarat aprins. ◊ Loc. adv. Cu foc = cu inflacarare cu entuziasm cu aprindere. ◊ Expr. (Urmat de un genitiv) In focul... = in momentele de mare intensitate in faza culminanta a unei actziuni. 2. Agilitate vioiciune neastampar. 3. Durere chin jale necaz. ◊ Expr. Ashi varsa focul = a se destainui ashi descarca sufletul ashi spune durerea; ashi descarca nervii a se racori. Ashi scoate un foc de la inima = a) a se razbuna pe cineva; b) a scapa de o suferintza. ♦ Nenorocire pacoste urgie. ◊ Expr. (Fam.) No fi foc = nu e nicio nenorocire. Lat. focus.

foc³ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: mg fok] (Trs; mgm) Grad alcoolic.

foc¹ sn [At: COD. VOR. 123/10 / Pl: ~uri (ivr; astazi mai ales gmtz 1) foace / E: ml focus] 1 Ardere violenta cu flacara shi dezvoltare de caldura. 2 (Ccr) Materie in curs de ardere. 3 (Ie; adesea fam shi gmtz) Arzal (o i le) ~ul! Exprima o imprecatzie. 4 (Iae; fam shi gmtz) Exclamatzie care exprima o valoare superlativa shi o conotatzie afectiva Se facu frumoasa arzo focul! 5 (Pop; in propozitzii interogative dupa pron. „cine ce” shi av „cum”) Exclamatzie care exprima mirarea De ce foc mai stai? Cum focul mai suport? 6 (Is) ~ de artificii Ardere de materii inflamabile care produc jerbe de flacari colorate. 7 (Ie) A arde k ~ul A fi foarte fierbinte. 8 (Spc; bolnavi; iae) A avea febra (mare). 9 (SHfg; ie) A lua ~ A se aprinde. 10 (Ie) Nu iese fum fara ~ sau pana nu faci ~ nu iese fum In orice zvon oricat de exagerat exista un sambure de adevar. 11 (Ie) A sta k pe ~ A ashtepta ceva cu mare nerabdare. 12 (Ie) A pune pe cineva pe ~ A cere cuiva ceva cu mare staruintza. 13 (Iae) A insista prea mult k cineva sa actzioneze intrun anumit sens. 14 (Ie) A se arunca (sau a intra pop a da) in ~ (pentru cineva sau ceva) Ashi expune viatza (pentru cineva sau ceva). 15 (Ie) A lua ~ul cu mana altuia sau a scoate castanele din ~ cu mana altuia A se folosi de altcineva intro intreprindere primejdioasa pentru interese personale. 16 (Iae) A fugi de raspundere lasand munca pe seama altcuiva. 17 (Ie) A(shi) pune sau a(shi) baga mana in ~ (pentru cineva) A garanta pentru faptele pentru cinstea cuiva. 18 (Ie) A lua (sau a prinde) ~ cu gura sau a manca ~ (pentru cineva) A face tot posibilul a fi gata de orice sacrificii (in favoarea cuiva). 19 (Iae) A apara cu tarie pe cineva. 20 (Ie) A lua ~ cu gura A afirma un lucru cu toata taria. 21 (Reg; ie) A lua ~ul in gura A se impartashi. 22 (Ie) A da cu mana in ~ A obtzine bani multzi (pe neashteptate). 23 (Ie) Harnic (sau iute etc.) (de mananca) ~ Foarte harnic (sau iute etc.) 24 (Ie) A se face (sau a fi a se mania a se supara) ~ (shi para) sau a scuipa ~ (de manie) A turba de manie. 25 (Ics) In ~ Joc cu mingea nedefinit mai de aproape. 26 (Is) ~ viu Foc care arde cu flacara mare. 27 (Is) ~ mort Foc mic care abia arde. 28 (Bis; pop; is) ~ul de veci (sau inv de veac) sau ~ul gheenei Focul iadului in care ishi vor ispashi necredincioshii pacatele. 29 (Reg; is) ~ul lui Samedru Foc care se aprinde in noaptea Sfantului Dumitru la munte pentru a coace fructe. 30 (Reg; ic) ~uloilor Coliba in care stau ciobanii care pazesc noaptea oile. 31 (Ivp; is) Caru' de ~ Tren. 32 Ajuta la formarea superlativului absolut tzinand locul lui „foarte” Jucarii frumoase foc. Era foc de harnica. 33 (Ilav) De mama ~ului Grozav. 34 (Ilav) ~ nevoie Neaparat. 35 Arderea din vatra cuptor soba etc. facuta prin degajare de caldura. 36 (Fig) Lumina puternica. 37 (Fig) Lumina roshiatica asemanatoare cu flacarile. 38 (Fig) Stralucire (a unei pietre scumpe a unui metal pretzios etc.). 39 Dispozitiv de ardere (la o lampa). 40 (Rar) Scanteie. 41 (Trs; is) ~ viu Scanteile care se observa pe fundul exterior al unui vas de metal ridicat de pe foc. 42 (Reg) Vatra. 43 (Reg) Cuptor. 44 (Reg) Parte a tindei unde se afla gura sobei. 45 (Mpp; shic ~mare) Febra. 46 (Mpp; lpl) Eruptzie care apare pe trupul sau pe limba unui copil. 47 (Mpp; shic ~viu; reg if fodiu fochiu foghiu) Scarlatina. 48 (Mpp; iae) Zona zoster. 49 (Mpp; iae) Erizipel. 50 (Mpp; iae) Rujeola. 51 (Mpp; ic) ~pegat Boala inflamatorie nedefinita mai de aproape. 52 (Ent; ic) ~ulluiDumnezeu Licurici (Lampyris noctiluca). 53 Incendiu. 54 (Ie) A trece (o tzara un orash etc.) prin ~ shi sabie A incendia shi a distruge complet cu fortza armata. 55 Impushcatura. 56 (Mil; pex) Salva. 57 (Is) Arma de ~ Arma care foloseshte pulbere exploziva. 58 ~! Comanda militara pentru inceperea unei trageri. 59 (Ie) A deschide ~ul A incepe sa traga cu arma. 60 (Ie) A fi (sau a sta) intre doua ~uri A fi incoltzit din doua partzi. 61 (Fig) Lupta. 62 (Fig) Razboi. 63 Lumina far sau flacara care reprezinta un anumit semnal in navigatzia pe apa. 64 (Fig) Entuziasm. 65 (Fig) Avant. 66 (Fig; ila) (Plin) de ~ Inflacarat. 67 (Fig; ilav) Cu ~ (sau ivr in foace) Cu inflacarare. 6869 (Fig; iljv) Fara ~ Fara pasiune Si: rece. 70 (Fig; ie; urmat de un genitiv) In ~ul In momentele de mare intensitate in faza culminanta a unei actziuni. 71 (Fig) Vioiciune. 72 (Fig) Neastampar. 73 (Fig) Durere. 74 (Fig) Jale. 75 Necaz. 76 (Fig; ie) Ashi varsa ~ul A se destainui. 77 (Iae) Ashi descarca nervii. 78 (Fig; ie) Ashi scoate un ~ de la inima A se razbuna pe cineva. 79 (Iae) A scapa de o suferintza. 80 (Fig; adesea intarit prin „potop”) Nenorocire mare Si: (Trs) focar (3) Cf focuit. 81 (Fig; ie) No fi ~ Nu e nici o nenorocire.

FOC¹ focuri s. n. I. 1. Ardere violenta cu flacara shi cu dezvoltare de caldura; (concr.) materie in curs de ardere. ◊ (In exclamatzii sau imprecatzii; adesea glumetz sau fam.) Se facu frumoasa arzo focul. ◊ Foc de artificii = ardere de materii inflamabile care produc jerbe de flacari colorate. ◊ Expr. A lua foc = a se aprinde. A pune pe cineva pe foc = a cere cuiva ceva cu prea mare staruintza; a insista prea mult k cineva sa actzioneze intrun anumit sens. A se arunca (sau a intra) in foc (pentru cineva sau ceva) = ashi expune viatza (pentru cineva sau ceva). A lua focul cu mana altuia sau a scoate castanele din foc cu mana altuia = a pune pe altcineva sa intreprinda o actziune primejdioasa a fugi de raspundere lasand munca pe seama altuia. A(shi) pune sau a(shi) baga mana in foc (pentru cineva) = a garanta pentru faptele pentru cinstea cuiva. A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a manca foc (pentru cineva) = a face tot posibilul a fi gata la orice sacrificii (in favoarea cuiva) a apara cu tarie pe cineva. Harnic (sau iute etc.) (de mananca) foc = foarte harnic (sau iute etc.). A se face (sau a se mania a se supara) foc (shi para) = a se infuria a turba de manie. ◊ (Ajuta la formarea superlativului absolut tzinand locul lui „foarte”) Jucarii frumoase foc. ◊ Expr. De mama focului = strashnic grozav. ♦ Arderea din vatra cuptor soba etc. facuta prin degajare de caldura. ♦ Fig. Lumina roshiatica asemanatoare cu flacarile. ♦ Fig. Stralucire (a unei pietre scumpe a unui metal pretzios etc.). ♦ Dispozitiv de ardere (la o lampa). 2. Incendiu. ◊ Expr. A trece (o tzara un orash etc.) prin foc shi sabie = a incendia a distruge cu fortza armata. 3. Impushcatura; p. ext. salva tir. ◊ Arma de foc = arma care foloseshte pulbere exploziva. Foc! = comanda militara pentru inceperea unei trageri. ◊ Expr. A deschide focul = a incepe sa traga cu arma. A fi (sau a sta) intre doua focuri = a fi incoltzit din doua partzi. ♦ Fig. Lupta razboi. 4. Lumina far sau flacara care reprezinta un anumit semnal in navigatzia pe apa. II. Fig. 1. Entuziasm avant inflacarare. ◊ Loc. adj. (Plin) de foc = infocat inflacarat aprins. ◊ Loc. adv. Cu foc = cu inflacarare cu entuziasm cu aprindere. ◊ Expr. (Urmat de un genitiv) In focul... = in momentele de mare intensitate in faza culminanta a unei actziuni. 2. Agilitate vioiciune neastampar. 3. Durere chin jale necaz. ◊ Expr. Ashi varsa focul = a se destainui ashi descarca sufletul ashi spune durerea; ashi descarca nervii a se racori. Ashi scoate un foc de la inima = a) a se razbuna pe cineva; b) a scapa de o suferintza. ♦ Nenorocire pacoste urgie. ◊ Expr. (Fam.) No fi foc = nu e nici o nenorocire. Lat. focus.

FOC focuri s. n. I. 1. Ardere violenta cu flacari shi cu dezvoltare de caldura mare; (concretizat) materie in curs de ardere. Focul arde. Fluturele de beteala shi de jar ishi intinde aripele rumeneshte mai intii zarea lumineaza umbrele cele mai apropiate. ANGHEL PR. 124. Din gurile [balaurului] ieshea vapaie de foc. ISPIRESCU L. 18. Clengutza mohorului Arden para focului. JARNÍKBIRSEANU D. 123. Pina nu faci foc nu iese fum. ◊ (Poetic) Peste umbrele departate ale dealurilor pilpiiau stelele k nishte focuri albe ale noptzii. CAMILAR TEM. 298. ◊ (In exclamatzii sau imprecatzii uneori glumetze sau familiare) Dar ce frumoasa se facu SHi mindra arzo focul! EMINESCU O. I 174. Cum focul sa nu slabesc Cind de tine ma topesc. TEODORESCU P. P. 303. Ce focul bade te tzine De nu vii seara la mine. JARNÍKBIRSEANU D. 237. ◊ Foc de artificii = ardere de materii inflamabile care produc jerbe de flacari colorate. (Fig.) In mijlocul acestor pashnice lumine care ingina monotonia noptzii noastre literare... [vin] unele focuri de artificii in care meshteri istetzi shi dibaci fac sa joace in ochii orbecatzi ai publicului tot felul de virtejuri luminoase. ODOBESCU S. II 540. ◊ Expr. A da foc v. da. A lua foc = a se aprinde. A sta k pe foc = a fi nerabdator nelinishtit. A pune pe cineva pe foc = a cere cuiva ceva cu staruintza a insista mult pe linga cineva; a determina pe cineva sa actzioneze intrun anumit sens. A se arunca (sau a intra) in foc (pentru cineva sau ceva) = ashi expune viatza (pentru cineva sau ceva). Chiar shin foc de tziash zice sa te arunci. CREANGA P. 206. Ashi baga capul in foc v. baga. A lua focul cu mina altuia = a fugi de raspundere lasind munca pe seama altuia; a pune pe altcineva sa intreprinda o actziune primejdioasa. Vatzi deprins a lua focul totdeauna cu minile noastre. CREANGA A. 156. A pune minan foc (pentru cineva) = a garanta a da chezashie pentru faptele cuiva. A lua (sau a prinde) foc cu gura = a face tot posibilul a face sacrificii. Noi de copii ne shtim shiam fost K fratzii ba mai bine... SHi tu cu gura foc prindeai Sami dai ajutorare. COSHBUC P. I 77. (Harnic iute etc.) de maninca foc foarte harnic iute sprinten etc. Zina porunci shi trase la scara o carutza ferecata in aur cu patru telegari de mincau foc. ISPIRERSCU L. 38. A se face (a se supara sau a se minia) foc (shi para) = a se infuria a turba de minie. Sa culcat in urma suparata foc. COSHBUC P. I 245. Zmeul... se facu foc shi para de minie. ISPIRESCU L. 27. Cind a mai auzit mama shi asta sa facut foc. CREANGA A. 17. Are sa se minie foc pe mine doamna Lucsitza! ALECSANDRI T. I 292. A o lasa focului v. lasa. ◊ (Cu valoare stilistica ajuta la formarea superlativului absolut tzinind locul lui «foarte») Unele palarii... sint scumpe foc. MACEDONSKI O. III 38. SHtii ieri la moara ce spunea? Cas proasta foc shi gura rea! COSHBUC P. I 126. [Lemnele] is foc de scumpe. RETEGANUL P. IV 8. (Expr.) De mama focului = grozav strashnic. Era frumoasa de mama focului; la soare te puteai uita iar la dinsa ba. CREANGA P. 276. ♦ Arderea din vatra soba cuptor etc. facuta pentru degajare de caldura. Stan era acasa shi chiar atunci luase ceaunul de pe foc sa mestece mamaliga. CREANGA P. 147. Dar shi mai binei cind afarai zloata Sa stai visind la foc. EMINESCU O. I 119. Iarna vine vine pe crivatz calare!... Omul trist cade pe ginduri shi sapropie de foc. ALECSANDRI P. A. 112. ♦ Fig. Lumina roshiatica asemanatoare flacarilor. Focul amurgului izbucni de la geam la geam. CAMILAR N. I 169. O stincan foc de zare creshte. TOMA C. V. 124. ♦ Stralucire. Focul diamantelor. ▭ O stea daca luceshte Stinginduse pe loc Sint stele mai putzine in cerul plin de foc? MACEDONSKI O. I 48. ♦ (Rar) Scinteie. Stihii a lumei... Facetzi din piatra aur shi din inghetz vapaie Sanchege apan singe din pietre foc sa saie. EMINESCU O. I 94. ♦ Dispozitiv de ardere (la o lampa). Podul era negru de fum... de mijlocul lui atirna o lampa cu trei focuri care facea mai mult fum decit lumina. CONTEMPORANUL IV 133. 2. Incendiu. Trei groaznice focuri a cercat acest orash. NEGRUZZI S. I 70. ◊ Expr. A trece (o tzara un orash etc.) prin foc shi sabie = a incendia shi a distruge cu fortza armata a macelari. 3. Impushcatura; p. ext. tir salva. O salva de focuri shi totul sa transformat intrun adevarat vacarm. SAHIA N. 45. Redutan noi rapedeun foc Cit nul incape gindul Un shir intreg sabaten loc Dar altul i ia rindul. ALECSANDRI P. A. 208. Sa dea focuri sai omoare Ori topuzuri sai doboare? TEODORESCU P. P. 554. ◊ Arma de foc = arma (k pushca revolverul tunul etc.) care foloseshte pulbere exploziva. Arnautzii se izbea Armele de foc scotea SHin bodrean le slobozea. ALECSANDRI P. P. 88. Foc! = comanda militara pentru inceperea unei trageri. ◊ Expr. A deschide focul = a incepe sa traga cu arma. Cind o baterie a noastra a deschis focul asupra dealului din fatza am avut pentru intiia oara privelishtea unui duel de artilerie. CAMIL PETRESCU U. N. 300. A fi (sau a sta) intre doua focuri = a fi incoltzit din doua partzi. ♦ Lupta razboi. Buletinul neoficial insa adevarat al razboiului de acolo il dadeau ranitzii de la unitatzile intrate in foc. SADOVEANU M. C. 73. Capitane Pavele Undetzi duci catanele? Da la foc sarmanele! JARNÍKBIRSEANU D. 302. 4. Pinza triunghiulara sustzinuta de bompres la prora unei nave. 5. Lumina far sau flacara care reprezinta un anumit semnal in navigatzia pe apa. II. Fig. 1. Entuziasm avint inflacarare. Ochii... straluceau de un foc ce simtzea k il atinge. ISPIRESCU L. 35. Veselie cu noroc Nu pe flori de busuioc Ci peal ochilor tai foc. BELDICEANU P. 81. ◊ Loc. adv. Cu foc = cu inflacarare cu entuziasm cu aprindere. Mama i saruta pe amindoi cu foc i ruga sai scrie cum or ajunge. VLAHUTZA O. A. 124. Ileana... incepu a plinge cu foc. ISPIRESCU L. 25. O saruta cu atita ardoare o strinse cu atita foc. EMINESCU N. 64. ◊ Loc. adj. (Plin) de foc = infocat inflacarat aprins. O sarutare plina de foc. CREANGA A. 97. O ramii ramii la mine tu cu viers duios de foc. EMINESCU O. I 80. Ochii lui... plini de foc dovedeau curaj. NEGRUZZI S. I 30. ◊ Expr. (Urmat de un genitiv) In focul = in momentele de mare intensitate in faza culminanta a unei actziuni. In focul luptei. 2. Agilitate vioiciune neastimpar. Emirul are... in grajduri cai repezi cu foc in copite. MACEDONSKI O. I 142. ◊ (In comparatzii shi metafore) Pusese ochii pe una Mariuca... foc la lucru shi la horele mari. CAMILAR N. I 21. 3. Durere chin jale necaz. Nu cerea de pomana da shi viatza de azi pina miine viatza e ori foc? DELAVRANCEA S. 4. Frunza verde lemn de soc Am la inima un foc. BELDICEANU P. 92. ◊ Expr. Ashi varsa focul = a) a se destainui ashi descarca sufletul ashi spune durerea; b) ashi descarca nervii; a se racori. Ashi scoate un foc de la inima = a se razbuna pe cineva; a scapa de o suferintza. ♦ Primejdie nenorocire pacoste urgie. Mamuca mamuca uit' te ceam patzit noi! Mare foc shi potop a cazut pe capul nostru! CREANGA P. 27. ◊ Expr. (Familiar) No fi foc = nu e nici o nenorocire.

FOC¹ ~uri n. I. 1) Degajare simultana de caldura shi de lumina cu producere de flacari. ~ olimpic. 2) Material combustibil aprins (cu scopul de a capata caldura shi lumina). A se incalzi la ~. ◊ A lua (sau a prinde) ~ cu gura pentru cineva a face tot posibilul shi imposibilul pentru cineva. A sta k pe ~ a fi nelinishtit sau grabit. A se teme k de ~ a se teme foarte tare. Pana nu faci ~ nu iese fum orice zvon cuprinde shi un graunte de adevar. 3) Dispozitiv de ardere. Plita cu patru ~uri. 4) Nimicire a bunurilor materiale prin ardere (in flacari). ◊ ~ shi parjol mare prapad; dezastru. A trece (o tzara o regiune etc.) prin ~ shi sabie a distruge complet prin incendii cu fortze armate (o tzara o regiune etc.). 5) fig. Stralucire vie luminoasa (asemanatoare unei flacari). ~ul diamantelor. ~ul din privire. 6) pop. Descarcare a unei arme; impushcatura. ~ de artilerie. ◊ A fi (sau a sta) intre doua ~uri a se afla intrun loc fiind amenintzat de pericol din doua partzi. 7) Sursa de lumina care serveshte drept semnal (in navigatzie). 8) Panza de forma triunghiulara de la prora unei nave sustzinuta de bompres. II. (in exclamatzii glumetze sau in blestemuri) Ardal (sau arzal) ~ul sal arda! Bato ~ul! /<lat. focus

FOC² ~uri n. I. 1) Senzatzie de arsura in interiorul corpului cauzata de o boala. 2) Ardoare a sentimentelor; inflacarare deosebita. ~ul tineretzii. 4) fig. Discutzie aprinsa in contradictoriu. ◊ A turna gaz in (sau pe) ~ a agrava o neintzelegere. II. (urmand un adjectiv i atribuie valoare de superlativ absolut) Scump ~. Urat ~. Frumos ~. ◊ (Frumos urat etc.) de mama ~ului grozav strashnic (de frumos de urat etc.). /<lat. focus

FOC s.n. 1. (Trans. SV) Febra cu friguri. Teai atins de soacra lui Patru si o lasa pre ea focul shi se scula. MOL. 1689 76^v. 2. (Mold.) Un fel de varsat. Cuconii noshtri sint cuprinshi de foc. PAT. 1742 229^v. Etimologie: lat. focus.

foc n. 1. caldura luminoasa insotzita adesea de flacari care se desvolta prin combustiunea corpurilor; focuri nestinse emanatziuni de gaze printre crapaturile straturilor shi stancilor din regiunile petrolifere; 2. materii in combustiune: foc din lemne din carbuni; 3. incendiu: focul cel mare din Bucureshti; 4. descarcatura unei pushti: a tras doua focuri; arma de foc pistol pushca carabina; foc de artificii produs la serbari publice din preparatziuni speciale shi prezentand imagini de forme shi de colori variate; 5. lustru: focul pietrelor pretzioase; 6. fig. ardoare vioiciune: in focul povestirii in focul tineretzii; foc sacru vocatziune sau geniu (imagine luata din cultul Vestei); 7. mahnire adanca necaz: iam spus tot focul; 8. pacoste: ce foc pe Ionica! CAR. [Lat. FOCUS vatra shi focul din vatra]. ║ adv. foarte: s’a suparat foc urita foc foc de urita CR.; a se face foc shi para (foc shi parjol) a se aprinde de manie.

foc n. pl. urĭ (lat. fŏcus vatra foc it. fuoco pv. foc fr. feu cat. fog sp. fuego pg. fogo). Mare caldura shi lumina produsa in acelashĭ timp de flacara materiilor care ard (lemn carbunĭ paĭe petrol rashina sh. a.). Prometeŭ zice fabula ĭa invatzat pe oamenĭ sa faca foc. Incendiŭ. Descarcatura de arma de foc: s’aŭ tras doŭa focurĭ dar nu leam auzit. Vatra familie casa: sat de 300 de focurĭ. Soba: avem patru focurĭ in casa. Meteor astru: focurile ceruluĭ. Supliciu de a fi ars: Ioana de Arc a fost condamnata la foc. Fig. Stralucire: focurile unuĭ diamant unor ochĭ. Inspiratziune: focu genĭuluĭ. Ardoare violentza vioiciune: focu pasiunilor a ĭubi cu foc autor plin de foc. Mare intristare suparare: ĭam spus tot focu. Arma de foc pushca pistol sh. a. Gura de foc tun obuzier mortier. A lua foc a se aprinde. A da foc (maĭ putzin bine: a pune foc) a aprinde a incendia. A da foc (cu pushca) a trage un foc (cu pushca). A face focu saŭ a aprinde focu (in soba la soba) a face sa arda focu. A da pe foc saŭ foculuĭ a arunca in colo k ceva nefolositor. A te face foc (de furie) a te infuria grozav. A varsa foc (shi para) saŭ a fi foc de minie a fi foarte furios. Atzĭ varsa focu atzĭ descarca furia atzĭ ushura intristarea (jaluindute acuzind). A fi foc de urit de frumos saŭ a fi urit orĭ frumos foc a fi foarte urit orĭ frumos. Acest ardeĭ e ĭute foc saŭ e foc de ĭute e foarte ĭute ustura grozav. Urit de mama foculuĭ saŭ mama foculuĭ de urit foarte urit. A fi intre doŭa focurĭ a fi intre doĭ dushmanĭ intre doŭa pericule. A te juca cu focu a trata ushor lucrurĭ periculoase. Foc! strigat c’a izbucnit un incendiŭ. Comanda soldatzilor sa traga cu pushca saŭ cu tunu. Foc grecesc o compozitziune de razboĭ care ardea in apa shi era intrebuintzata de Grecĭ in evu mediŭ k sa aprinda corabiile dushmaneshtĭ. Foc bengal (foc de Bengal) un fel de artificiŭ care arde fara huĭet shi da o lumina foarte vie colorata.

foc vérde s. n. Autorizatzie acord ◊ „Directorul SRI na ezitat o clipa sa dea foc verde aducerii acestui volum [Cartea alba a Securitatzii] la cunoshtintza opiniei publice.” Ev.z. 13 IX 95 p. 1. ◊ „«Foc verde» traduce expresia franceza feu vert [...] Sintagma a capatat in ultimul timp sensuri figurate; in dictzionarele franceze actuale este inregistrata shi expresia «donner le feu vert» cu sensul «a autoriza (o actziune); a permite (cuiva) sa actzioneze» [...]” R.lit. 15/96 p. 9 (calc dupa fr. feu vert; DMC 1959; R. Zafiu in R.lit. 15/96 p. 9)

foc s. n. pl. fócuri

foc (ardere; panza de la prora navei) s. n. pl. fócuri

+da foc (a ~) (a incendia) loc. vb. v. da²

FOC s. 1. v. incendiu. 2. foc bengal v. foc de artificii; foc de artificii = foc bengal. 3. v. impushcatura. 4. salva. (~ de artilerie.)

FOC s. v. ardoare avant elan entuziasm inflacarare infocare insufletzire pasiune patima pornire scarlatina.

foc s. v. ARDOARE. AVINT. ELAN. ENTUZIASM. INFLACARARE. INFOCARE. INSUFLETZIRE. PASIUNE. PATIMA. PORNIRE. SCARLATINA.

FOC s. 1. incendiu pirjol (inv. shi reg.) pojar (reg.) pirlitura. (Un ~ a distrus cladirea.) 2. descarcatura impushcatura (inv.) pushcatura. (Se aud ~uri de arma.) 3. salva. (~ de artilerie.)

CAR DE FÓC s. v. locomotiva mashina tren.

FOC VÍU s. v. zona zoster.

MATCA FÓCULUI s. v. iad infern.

car de foc s. v. LOCOMOTIVA. MASHINA. TREN.

foc viu s. v. ZONA ZOSTER.

matca focului s. v. IAD. INFERN.

foc (fócuri) s. n. 1. Ardere cu flacara shi caldura. 2. Incendiu rug. 3. Impushcatura salva. 4. Camin vatra. 5. Stralucire. 6. Arsura usturime. 7. Ardoare violentza avint. 8. Nenorocire necaz calamitate chin. 9. (Adv.) Cumplit ingrozitor teribil. 10. (Arg.) Pistol. Mr. megl. foc focuri istr. foc focure. Lat. fŏcus (Diez I 192; Pushcariu 635; CandreaDens. 627; REW 3400; DAR) cf. it. fuoco prov. foc fr. feu cat. fog sp. fuego port. fogo. Pentru sensul 8 cf. calabr. focu amaru „nenorocire calamitate”. Der. focar s. n. (rug; nenorocire calamitate) cu suf. ar (dupa CandreaDens. 628 REW 3398 shi DAR din lat. fōcārium) inv. sa readaptat modern dupa fr. foyer cu sensul tehnic de „proiector reflector”; focar(a)ie s. f. (rug incendiu); focaritze s. f. pl. (Trans. chibrituri); focos adj. (inflacarat); focuit adj. (Trans. nenorocit); infoca vb. (a da foc a aprinde; a inflacara a pasiona); infocaciune s. f. (inv. inflamare); focar s. m. (fochist); fochist s. m. (muncitor care asigura arderea combustibilului intrun focar) formatzie recenta cu suf. ist. Foca s. m. (sarbatoarea Sfintului Foca 22 iulie) din ngr. φωϰᾶς a fost asimilat prin etimologie populara cu foc; astfel incit aceasta sarbatoare este considerata k propice pentru a se asigura impotriva incendiilor.

FOC. Subst. Foc focushor (dim.) foculetz zagneata (reg.); focarie (pop.). Flacara flacaraie flacarie (rar) flacaruie vapaie vilvataie para flama (rar) limba de foc palalaie bobotaie (reg.) bobot (inv. shi reg.) valgarie (reg.); facla (rar) faclie (fig) fachie (rar); tortza. Foc de tabara; foc de artificii; foc bengal; rug. Ardere invilvorare vilvoare vapaiere (inv.) pilpiire pilpiiala pilpiit pilpiitura pirpara. Incendiu incendiere pirjol pirjolire pojar (inv. shi reg). Crematziune incinerare. Pirlire pirleala pirlit pirlitura pirpaleala pirpalac (inv.); pirpelire flambaj flambare prajire prajeala frigere coacere copt. Jar jeratic jarishte (inv.) jaragai (pop.) carbune carbunash (dim.) taciune taciunash (dim.). Spuza shperla (reg.) cenusha scrum. Furnal. Soba sobitza (dim.) sobushoara vatra vetrishoara (dim.) vetritza cuptor cuptorash (dim.) godin camin shemineu. Lampa; lampa de petrol lampa de gatit primus; spirtiera; aragaz; cuptor electric reshou radiator electric; calorifer. Chibrit; bricheta; aprinzator. Iuflamabilitate. Pirofor. Stingator extinctor. Pompier pojarnic (inv. shi reg.). Piromanie. Incendiator. Pirometrie. Pirotehnie. Pirotehnician. Pirostat. Adj. Aprins incandescent arzator arzind dogoritor cuprins de flacari; ars dogorit pirjolit pirlit scrumit (rar) prefacut in scrum mistuit de foc incendiat. Inflamabil piroforic pirotermic; pirotehnic. Incendiator. Vb. A arde a fi aprins a arde in flacari a fi cuprins de flacari a vapai (inv.) a vilvii a vilvora (rar) a se invilvora a palalai a boboti (reg.) a arde cu bobote; a se preface in scrum (in cenusha) a se scrumi a deveni scrum a se arde a se mistui in flacari; a jerui (reg.) a jari (reg.); a arde inabushit a mocni a pilpii. A lua foc a se aprinde. A aprinde focul a atzitza focul a da zagneata focului. A arde a aprinde a pune foc a incendia a da pojar a da pirjol a pirjoli a trece prin flacari (prin foc) a preface in scrum a se mistui in flacari. A flamba; a pirli a pirpali a frige a praji; a taciuna. V. caldura lumina surse de lumina.

foc focuri s.n. 1. Incendiu parjol. 2. Camin vatra. 3. Arsura. 4. (med.) Febra temperatura; infocaciune fierbintzeala: „Se scade prin compresa cu lapte acru sau lapte dulce pusa pe maini picioare frunte shi piept; se mai pun shi comprese cu felii de cartofi cruzi” (Faiciuc 1998: 100). Atestat shi in Maramureshul din dreapta Tisei cu acelashi sens (Apsha de Jos). 5. Foc viu. a) (med.) Boala de piele caracterizata prin aparitzia unor bube mici pe corp: „Cand se face foc viu pe piele k nishte buburuza trebuie sa iei foc din shpori...” (Biltziu 2001: 179). b) „Focu díu este o omida paroasa care daca pui mana tzi se fac eczeme numite tot foc díu. Cand il vezi trebuie sa scuipi shi sa spui: Ptiu foc díu / Unde te vad / Acolo sa ptiei!” (Calendar 1980: 110). c) (mit.) Focul care se aprinde prin frecarea a doua lemne. Este focul care se face primavara la stana shi nu se stinge pana toamna. Se mai numeshte „foc mereu”. Focul viu este conservarea focului genuin necesar existentzei umane (Kernbach 1989: 189). Acesta provine fie din conservarea focului natural fie din simpla frecare a doua betze uscate insa de fiecare data este pus pe seama unei revelatzii divine (Kernbach 1989). Este invocarea spiritului unei divinitatzi stravechi a unui zeu temut shi venerat totodata. Ritualul se practica la un moment dat dea lungul intregului lantz carpatic cu o intensitate sporita in Maramuresh shi Bucovina. In Maramuresh ritualul sa conservat in cadrul pastoral pana in a doua jumatate a sec. XX: „Am facut chiar anul acesta foc viu” (Nan Vasile 1975 Rozavlea cf. Latish 1993: 71). „A existat pana in trecutul recent un obicei pastoral care a fost pe cat de frumos shi ales pe atat de vechiu atat de vechiu incat trece de vremea nashterii neamului nostru shi ishi are originea in adancimea timpurilor preistorice. Era obiceiul k la urcarea in stane primavara primul foc sa sa faca nu cu chibrituri shi nici cu amnarul care probabil era o unealta preistorica ci prin frecarea a doua lemne atat de mult shi cu atata meshteshug pana ce aceste lemne se aprind” (Valsan 1927: 21). „La stana primul lucru ce se face e aprinderea focului. Se face ceea ce pacurarii numesc foc viu. Nu e voie sal faca decat doi feciori veri primari curatzi la suflet nepatatzi de niciun pacat shi niciun gand rau. Aceshti feciorivestale nu aprind focul nici cu chibrituri shi nici cu scaparatorul (amnarul) ci iau doua lodbe (bucatzi de lemn uscat) cioplite pe o fatza care le infig paralel in pamant iar intre ele pun un sucitor fus de lemn gros de 2 cm uscat shi ascutzit la capete shi avand la o extremitate fixata o bucata de iasca. Cele doua capete ale fusului intra in scobiturile facute in lodbe. Apoi de mijlocul fusului se leaga o funie shi unul din feciori trage de un capat intrun sens celalalt de alt capat in alt sens shi fusul se invarteshte. Frecanduse de lodba se incalzeshte (prin frecare shi apasare se produce caldura) apoi se infoaca shi iasca ia foc. Peste iasca aprinsa se pune cetina uscata shi astfel se face focul viu. Din acest foc sacru care arde veshnic la stana zi shi noapte se aprind toate celelalte focuri” (Georgeoni 1936: 6869). Focul viu avea de asemenea rol purificator shi tamaduitor in caz de epidemii: „Mai demult daca era epidemie de ciuma stingeau toate focurile din sat shi inconjurau hotarul cu doi boi negri shi cu praporii. Apoi frecau doua lemne pana se aprindeau. Din focul acela lua tot satul shil duceau acasa” (Memoria 2001: 32). In trecutul indepartat se poate presupune k ritualul era frecvent in cadrul ceremoniilor religioase comunitare. Lat. focus „foc flacara; cuptor vatra” (Scriban SHaineanu DER DEX). Expr. rom. foc viu > magh. fogzsiu (Bakos 1982).

foc uri s.n. 1. (med.) Febra temperatura; infocaciune fierbintzeala: „Se scade prin compresa cu lapte acru sau lapte dulce pusa pe maini picioare frunte shi piept; se mai pun shi comprese cu felii de cartofi cruzi” (Faiciuc 1998: 100). 2. Foc viu. a) (med.) Boala de piele caracterizata prin aparitzia unor bube mici pe corp: „Cand se face foc viu pe piele k nishte buburuza trebuie sa iei foc din shpori...” (Biltziu 2001: 179). b) „Focu díu este o omida paroasa care daca pui mana tzi se fac eczeme numite tot foc díu. Cand il vezi trebuie sa scuipi shi sa spui: Ptiu foc díu / Unde te vad / Acolo sa ptiei!” (Calendar 1980: 110). c) Focul care se aprinde prin frecarea a doua lemne sau prin lovirea a doua bucatzi de cremene cu amnarul din otzel (Dancush 2010). Este focul care se face primavara la stana shi nu se stinge pana toamna. Se mai numeshte „foc mereu”. Lat. focus; Expr. rom. preluat in magh. (fogzsiu) (Bakos 1982).

PLANUL PREGATIRII DE FOC A OFENSIVEI AERIENE / A ATACULUI document care cuprinde misiunile de foc pentru nimicirea sau neutralizarea inamicului in aceasta faza a luptei durata shi structura pregatirii repartitzia pe mijloace de foc de aviatzie a obiectivelor consumul de munitzie organizarea conducerii etc.

FERRO ET IGNI (lat.) prin fier shi foc A trece ferro et igni prin foc shi sabie.

FOCUL VIU Ghetzarul de la ~ peshtera in Mtzii Apuseni la 1.120 m alt. formata dintro sala de mici dimensiuni shi o sala de mici dimensiuni shi o sala mare (50 m lungime; 5 m latzime) in care se pastreaza un bloc uriash de gheatza fosila (25.000 m³). Numeroase coloane shi domuri mari de gheatza. Rezervatzie speologica in cadrul Parcului natzional al Mtzilor Apuseni.

foc s. n. sg. (tox.) metamfetamina.

a fi cu borshul la foc shi cu peshtele in iaz expr. a se lauda inainte de reushita.

a impushca doi iepuri dintrun foc expr. a atinge doua obiective a realiza doua lucruri dintro singura actziune.

a injura k un birjar / k la usha cortului / de mama focului / de totzi sfintzii expr. a injura foarte urat.

a lua (cuiva) porumbul de pe foc expr. a dejuca planurile (cuiva); ai juca (cuiva) o festa.

a lua foc expr. (intl. d. victima unui hotz de buzunare) ashi da seama k iau fost furatzi banii

a pune paie pe foc expr. 1. a instiga. 2. a contribui la deteriorarea relatziei dintre doua persoane grupuri etc. prin exagerarea unor elemente negative a unor actziuni nefaste etc.

a scuipa foc expr. (d. oameni) a fi furios / manios.

a se juca cu focul expr. a se expune in mod inutil unui risc; ashi asuma riscuri mari.

a trece (ceva) prin foc shi sabie expr. (livr.) a nimici a distruge a pustii.

a turna gaz pe foc expr. a contribui la inrautatzirea unei situatzii grave / dificile.

ai da (cuiva) lamaitza in foc expr. (er. d. femei) a avea contact sexual cu un barbat.

ai da taratza in foc expr. (er.) 1. (d. femei) a juisa. 2. (d. barbatzi) a ejacula.

ashi da foc la valiza expr. a face o gafa ireparabila cu consecintze neplacute.

ashi varsa focul expr. ashi destainui durerea / mahnirea / supararea.

de mama focului expr. cu intensitate; cu pasiune.

focul lui ardei (iute) expr. 1. iubire. 2. afacere pe picior mare riscanta prin natura sa ilicita.

Foishorul de Foc expr. (er. glum.) penis.

intre ciocan shi nicovala / doua focuri expr. intro situatzie dificila.

suparat foc expr. foarte suparat.