foc n. 1. caldura luminoasa insotzita adesea de flacari care se desvolta prin combustiunea corpurilor; focuri nestinse emanatziuni de gaze printre crapaturile straturilor shi stancilor din regiunile petrolifere; 2. materii in combustiune: foc din lemne din carbuni; 3. incendiu: focul cel mare din Bucureshti; 4. descarcatura unei pushti: a tras doua focuri; arma de foc pistol pushca carabina; foc de artificii produs la serbari publice din preparatziuni speciale shi prezentand imagini de forme shi de colori variate; 5. lustru: focul pietrelor pretzioase; 6. fig. ardoare vioiciune: in focul povestirii in focul tineretzii; foc sacru vocatziune sau geniu (imagine luata din cultul Vestei); 7. mahnire adanca necaz: iam spus tot focul; 8. pacoste: ce foc pe Ionica! CAR. [Lat. FOCUS vatra shi focul din vatra]. ║ adv. foarte: s’a suparat foc urita foc foc de urita CR.; a se face foc shi para (foc shi parjol) a se aprinde de manie.