primejdie sf [At: PSALT. 228 / V: (îrg) ~de, (înv) premejde / Pl: ~ii / E: vsl прѣмєждиѥ] 1-2 Împrejurare care amenință (securitatea sau) existența cuiva sau a ceva Si: pericol, nevoie, (ltr) pernicie, (înv) primejduială (1-2). 3 (Îla) De (mare) ~ Primejdios. 4 (Îal) Care vestește un pericol. 5-6 (Pop; în superstiții; îljv) Cu ~ (Care este) de rău augur. 7 (Îlav; gmț) De ~ Extraordinar. 8 (Îe) A-și pune viața (ori capul) în ~ A-și risca viața. 9 (Înv; îe) A se pune (ori a se băga, a cădea) la (sau în ) ~ A se expune pericolului. 10 (Îe) A-i fi capul în ~ A se afla în mare pericol. 11 (Îrg; îe) A da de (sau a veni la) ~ cu cineva A avea o supărare cu cineva. 12 (Înv; îe) A da (pe cineva) de ~ ori a băga (sau a pune pe cineva) în (ori la) ~ sau (îrg) a-i face ~ A pricinui cuiva un rău. 13 (Înv; îae) A băga pe cineva într-un necaz. 14 Risc. 15-16 (Mun; udp „de”) Cantitate sau număr foarte mare. 17-18 (Mun; udp „de”) Proporție sau dimensiune foarte mare. corectată

PRIMÉJDIE, primejdii, s. f. Împrejurare, situație care amenință siguranța sau existența cuiva; pericol. Colonelul își păstrase din militărie curaj și îndrăzneală în fața primejdiei. REBREANU, R. II 167. Cuibul era în primejdie să se surpe. BASSARABESCU, V. 50. Săriți de-o ajutați, Copilu să-i scăpați!... – Vai de mine! Se vede că-i în primejdiei. ALECSANDRI, T. I 186. Paza bună trece primejdia rea (= prevederea înlătură nenorocirea). ◊ (În imprecații) Mă prinse, bată-l primejdia... DELAVRANCEA, O. II 347. ◊ Loc. adj. De primejdie = care anunță o primejdie, care vestește un pericol. Curînd se auzi bătînd la biserică clopotul de primejdie, rar, numai într-o dungă. SADOVEANU, O. VII 122. ◊ Expr. Primejdie de moarte = primejdie mare, care amenință viața cuiva. Parcă eu m-am potrivit? Aceasta nu-i ușor lucru și-i și cu primejdie de moarte. SADOVEANU, O. VIII 218. Cît pe ce o fost să nebunesc, cînd am aflat că te-ai găsit în primejdie de moarte. ALECSANDRI, T. I 341.

PRIMÉJDIE ~i f. Situație care amenință real existența sau integritatea cuiva sau a ceva; circumstanță amenințătoare; pericol. ◊ Paza bună trece ~a rea precauția preîntâmpină neplăcerile. [G.-D. primejdiei; Sil. di-e] /<sl. prĕmeždije

primejdie f. pericol. [Bulg. PREMEJDE].

priméjdie f. (vsl. bg. prĭe-méždiĭe, d. mežda, bg. -dá, răzor, hotar, adică „ceĭa ce e peste hotar”, ca și vgerm. eli-lenti, străinătate, ngerm. elend, mizerie. V. mejdină). Pericul. Prov. Paza bună trece primejdia rea, e bine să ĭeĭ precauțiunĭ din ainte, prudența e mama siguranțeĭ. – Vechĭ și -jde.

premejde sf vz primejdie

primejde sf vz primejdie

priméjdie (-di-e) s. f., art. priméjdia (-di-a), g.-d. art. priméjdiei; pl. priméjdii, art. priméjdiile (-di-i-)

priméjdie s. f. (sil. -di-e), art. priméjdia (sil. -di-a), g.-d. art. priméjdiei; pl. priméjdii, art. priméjdiile (sil. -di-i-)

PRIMÉJDIE s. 1. amenințare, pericol, (înv. și pop.) nevoie. (Îl pândește o mare ~.) 2. pericol, (prin Transilv. și Maram.) prilej, (înv.) cursă. (A trecut prin multe ~.) 3. v. risc. 4. v. gravitate. 5. v. nesiguranță.

PRIMEJDIE s. 1. amenințare, pericol, (înv. și pop.) nevoie. (Îl pîndește o mare ~.) 2. pericol, (prin Transilv. și Maram.) prilej, (înv.) cursă. (A trecut prin multe ~.) 3. pericol, risc, (astăzi rar) rizic. (Cu ~ vieții.) 4. gravitate, pericol, periculozitate, seriozitate, (rar) severitate. (~ bolii de care suferă.) 5. nesiguranță, pericol. (~ unui loc.)

priméjdie (priméjdii), s. f. – Pericol. – Megl. primeajdă. Sl. (bg.) prĕmeždije (Mikloisch, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 191; Berneker, II, 32). – Der. primejdios, adj. (periculos); primejdui, vb. (a fi, a pune în pericol; refl., a se expune unui pericol).