primejdie sf [At: PSALT. 228 / V: (irg) ~de (inv) premejde / Pl: ~i / E: vsl прѣмєждиѥ] 12 Imprejurare care amenintza (securitatea sau) existentza cuiva sau a ceva Si: pericol nevoie (ltr) pernicie (inv) primejduiala (12). 3 (Ila) De (mare) ~ Primejdios. 4 (Ial) Care vesteshte un pericol. 56 (Pop; in superstitzii; iljv) Cu ~ (Care este) de rau augur. 7 (Ilav; gmtz) De ~ Extraordinar. 8 (Ie) Ashi pune viatza (ori capul) in ~ Ashi risca viatza. 9 (Inv; ie) A se pune (ori a se baga a cadea) la (sau in ) ~ A se expune pericolului. 10 (Ie) Ai fi capul in ~ A se afla in mare pericol. 11 (Irg; ie) A da de (sau a veni la) ~ cu cineva A avea o suparare cu cineva. 12 (Inv; ie) A da (pe cineva) de ~ ori a baga (sau a pune pe cineva) in (ori la) ~ sau (irg) ai face ~ A pricinui cuiva un rau. 13 (Inv; iae) A baga pe cineva intrun necaz. 14 Risc. 1516 (Mun; udp „de”) Cantitate sau numar foarte mare. 1718 (Mun; udp „de”) Proportzie sau dimensiune foarte mare. corectata

PRIMÉJDIE primejdii s. f. Imprejurare situatzie care amenintza sigurantza sau existentza cuiva; pericol. Colonelul ishi pastrase din militarie curaj shi indrazneala in fatza primejdiei. REBREANU R. II 167. Cuibul era in primejdie sa se surpe. BASSARABESCU V. 50. Saritzi deo ajutatzi Copilu sai scapatzi!... Vai de mine! Se vede cai in primejdiei. ALECSANDRI T. I 186. Paza buna trece primejdia rea (= prevederea inlatura nenorocirea). ◊ (In imprecatzii) Ma prinse batal primejdia... DELAVRANCEA O. II 347. ◊ Loc. adj. De primejdie = care anuntza o primejdie care vesteshte un pericol. Curind se auzi batind la biserica clopotul de primejdie rar numai intro dunga. SADOVEANU O. VII 122. ◊ Expr. Primejdie de moarte = primejdie mare care amenintza viatza cuiva. Parca eu mam potrivit? Aceasta nui ushor lucru shii shi cu primejdie de moarte. SADOVEANU O. VIII 218. Cit pe ce o fost sa nebunesc cind am aflat k teai gasit in primejdie de moarte. ALECSANDRI T. I 341.

PRIMÉJDIE ~i f. Situatzie care amenintza real existentza sau integritatea cuiva sau a ceva; circumstantza amenintzatoare; pericol. ◊ Paza buna trece ~a rea precautzia preintampina neplacerile. [G.D. primejdiei; Sil. die] /<sl. prĕmeždije

primejdie f. pericol. [Bulg. PREMEJDE].

priméjdie f. (vsl. bg. prĭeméždiĭe d. mežda bg. dá razor hotar adica „ceĭa ce e peste hotar” k shi vgerm. elilenti strainatate ngerm. elend mizerie. V. mejdina). Pericul. Prov. Paza buna trece primejdia rea e bine sa ĭeĭ precautziunĭ din ainte prudentza e mama sigurantzeĭ. Vechĭ shi jde.

premejde sf vz primejdie

primejde sf vz primejdie

priméjdie (die) s. f. art. priméjdia (dia) g.d. art. priméjdiei; pl. priméjdii art. priméjdiile (dii)

priméjdie s. f. (sil. die) art. priméjdia (sil. dia) g.d. art. priméjdiei; pl. priméjdii art. priméjdiile (sil. dii)

PRIMÉJDIE s. 1. amenintzare pericol (inv. shi pop.) nevoie. (Il pandeshte o mare ~.) 2. pericol (prin Transilv. shi Maram.) prilej (inv.) cursa. (A trecut prin multe ~.) 3. v. risc. 4. v. gravitate. 5. v. nesigurantza.

PRIMEJDIE s. 1. amenintzare pericol (inv. shi pop.) nevoie. (Il pindeshte o mare ~.) 2. pericol (prin Transilv. shi Maram.) prilej (inv.) cursa. (A trecut prin multe ~.) 3. pericol risc (astazi rar) rizic. (Cu ~ vietzii.) 4. gravitate pericol periculozitate seriozitate (rar) severitate. (~ bolii de care sufera.) 5. nesigurantza pericol. (~ unui loc.)

priméjdie (priméjdii) s. f. Pericol. Megl. primeajda. Sl. (bg.) prĕmeždije (Mikloisch Slaw. Elem. 40; Cihac II 191; Berneker II 32). Der. primejdios adj. (periculos); primejdui vb. (a fi a pune in pericol; refl. a se expune unui pericol).