măcelări [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 199^r/20 / V: (reg) măcil~, măciul~, (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: măcelar] 1 vt (Rar) A tăia vite pentru consum. 2 vi A practica meseria de măcelar (1). 3 vt (Îrg) A tăia în bucăți Si: a ciopârți, a sfârteca. 4 vt A masacra (1). 5 (Pgn) A ucide.

MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în mod sîngeros și în masă; a masacra. Fără să țină samă de cuvîntul meu, domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o... a măcelărit-o. CAMILAR, N. I 185. Vestitul paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, O. II 22. Noaptea măcelărește Cu cincizeci de măcelari, Tot agale și turci mari. TEODORESCU, P. P. 538. Refl. pas. La 1615, la Tăutești, se măcelăriră mișelește dărăbanii de către poloni. BĂLCESCU, O. I 123. 2. (Rar) A tăia vite pentru consum.

A MĂCELĂRÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A omorî în mod barbar și în masă; a căsăpi; a masacra. 2) (animale) A tăia (la abator) pentru consum. /Din măcelar

măcelărì v. a ucide ca un măcelar, a ucide în mare număr.

măcelăra v vz măcelări

măcelăresc, ~ească a [At: MAG. IST. IV, 151/24 / Pl: ~ești / E: măcelar + -esc] 1 Care aparține măcelarului (1). 2 Referitor la măcelar (1). 3 (Îs) Ghiveci ~ Ghiveci gătit cu carne.

măcilări v vz măcelări

2) măcelărésc v. tr. (d. măcelar). Căsăpesc, ucid cu mare vărsare de sînge: dușmaniĭ aŭ fost măcelărițĭ în luptă.

măcelărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelărésc, imperf. 3 sg. măcelăreá; conj. prez. 3 să măcelăreáscă

măcelărí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. măcelărésc, imperf. 3 sg. măcelăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măcelăreáscă

MĂCELĂRÍ vb. v. masacra.

MĂCELĂRÍ vb. v. ciopârți, sfârteca, sfâșia.

MĂCELĂRI vb. a distruge, a extermina, a masacra, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ o populație.)

măcelări vb. v. CIOPÎRȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.

MĂCELĂRI vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A tăia vite pentru consum; i n t r a n z. a practica meseria de măcelar (1). Cf. COSTINESCU. 2. (Învechit și regional) A tăia în bucăți, a sfîrteca, a ciopîrți. Carnea i-o mășelărat, Sîngili i-o băut, Fața i-o-ngălbinit, Puterea i-o luoat. ARH. FOLK. II, 167. ◊ I n t r a n z. Am un bou: el măcelărește, el rînește (Sfredelul). GOROVEI, C. 343. 3. A ucide cu sălbăticie și în masă (oameni care nu se pot apăra), a masacra, a extermina; p. gener. a ucide. Măcilărindu-ipentru mărturia d[o]mn[u]lui H[risto]s. DOSOFTEI, V. S. DECEMBRIE 199^r/20. Paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, M. V. 22. Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită, Să știe de ce mînă va fi măcelărită? ALEXANDRESCU, M. 6. Pe-aici se zvonește că Miron Iuga ar fi fost măcelărit de țărani. REBREANU, R. II, 225. Curtea convoacă pe „Cavalerii Pumnalului” anun- țîndu-i să fie gata să măcelărească pe revoluționari. CAMIL PETRESCU, T. II, 378. Domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o. . . a măcelărit-o. CAMILAR, N. I, 185, cf. 76. ◊ A b s o l. Care-i Badu cîrciumaru, De ziua cîrciumărește și noaptea măcelărește, Măcelari de turci d-ei mari, Le taie capetele și le ia haznalele? MAT. FOLK. 72. ◊ R e f l. r e c i p r. Regii împing popoarele a se măcelări unele pe altele. GHICA, ap. CADE. Și cu toate acestea ne măcelărim de atîtea luni de zile. REBREANU, NUV. 306. – Prez. ind.: măcelăresc. – Și: (regional) măcilărí, (1) măciulărí (CV 1 950, nr. 5, 32) vb. IV ; măcelărá vb. I. – V. măcelar.