distrúge [At: NEGULICI / V: ~uí, destruí, des~ / Pzi: distrúg / E: fr détruire, it distruggere] 1-2 vtr A dispărea sau a face să nu mai existe (stricând, arzând, spărgând, dărâmând etc.) Si: a (se) devasta, a (se) nimici, (înv) a (se) nimicnici, a (se) oscârbi, a (se) prăpădi, a (se) pustii, a (se) rade, (reg) a (se) răntui, a (se) răvăși, a (se) ruina, a (se) strica. 3 vt (C.i. organe sau componente ale corpului omenesc) A produce traumatisme (grave) Si: a răni. 4 vt (C.i. ființe) A omorî. 5 vt (Pex; c.i. ființe) A zdrobi. 6-7 vtr (Fig) A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă întreaga sănătate, avere, liniște sufletească etc. Si: (îrg) a omorî, (îvp) a răpune, a (se) ruina, a (se) rupe, a (se) sărăci.

DISTRÚGE, distrúg, vb. III. Tranz. (Cu privire la obiecte concrete) A face să nu mai existe (spărgînd, ruinînd etc.); a nimici. Aceste ape violente, care rup stînci, doboară copaci, distrug drumuri și locuințe omenești... se numesc torenți. MINERALOGIA 53. [Apa] își îndreaptă torentele de înaltă tensiune asupra munților, distrugîndu-i. BOGZA, C. O. 179. ◊ Absol. Vîntul... poate și măcina și distruge. MINERALOGIA 29. ◊ Fig. I-a distrus fericirea. – Forme gramaticale: perf. s. distrusei, part. distrus.

DISTRÚGE vb. III. tr. A face să nu mai existe; a nimici. [P.i. distrúg, perf. s. -usei, part. -us. / < it. distrugere].

DISTRÚGE vb. tr. a face să nu mai existe; a nimici. (< it. distruggere)

A DISTRÚGE distrúg tranz. 1) A face să se distrugă. 2) (persoane, animale, plante, localități etc.) A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a prăpădi. /<it. distruggere

A SE DISTRÚGE mă distrúg intranz. 1) (despre construcții) A se preface în ruine; a se dărâma; a se ruina. 2) fig. (despre persoane) A deveni sărac; a-și pierde întreaga avere; a sărăci; a se ruina. 3) A-și pierde sănătatea. /<it. distruggere

distruge v. 1. a dărâma o clădire; 2. fig. a nimici, a face să dispară: a distruge prejudiciile; 3. a se nimici mutual.

* distrúg, -ús a -úge v. tr. (it. distrúggere, d. lat. de-strúere; fr. détruire. V. con- și în-struesc, ob-struez). Nimicesc, dărîm, desființez: Romaniĭ aŭ distrus Cartaginea, (fig.) știința distruge prejudiciile. Ucid, suprim. V. refl. Mă nimicesc: sistemele lor se distrug reciproc.

distrúge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrúg, 1 pl. distrúgem, imperf. 3 sg. distrugeá; ger. distrugấnd; part. distrús

distrúge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrúg, 1 pl. distrúgem; part. distrús

DISTRÚGE vb. 1. a devasta, a nimici, a pârjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfârși, a strica. (Dușmanii au ~ tot ce le-a ieșit în cale.) 2. a desființa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (I-a ~ pe toți.) 3. v. masacra. 4. v. nimici. 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.) 7. v. vătăma. 8. v. mistui. 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfărâma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.) 11. a (se) mânca, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.)

DISTRUGE vb. 1. a devasta, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ regiunea.) 2. a desființa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur si simplu lotul în cale.) 3. a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ întreaga populație.) 4. a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.) 7. a ataca, a strica, a vătăma, a zdruncina, (fig.) a ruina. (Aceste eforturi i-au ~ sănătatea.) 8. a mistui, a nimici, a prăpădi. (Focul a ~ totul.) 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfărîma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.) 11. a (se) mînca, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.)

A distruge ≠ a edifica, a zidi, a făuri

distrúge (distrúg, distrús), vb. – A face să nu mai existe; a nimici, a ruina. It. distruggere. – Der. distructiv, adj.; distrucți(un)e, s. f.; distrugător, adj.