DISTRÚGE distrúg vb. III. Tranz. A face sa nu mai existe (stricand spargand daramand etc.); a nimici a ruina. ♦ Tranz. shi refl. Fig. A face sashi piarda sau ashi pierde intreaga avere intreaga sanatate intreaga linishte sufleteasca etc. [Perf. s. distruséi part. distrus] Din it. distruggere.