Definitzia cu ID-ul 444610:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
distrúge (distrúg distrús) vb. A face sa nu mai existe; a nimici a ruina. It. distruggere. Der. distructiv adj.; distructzi(un)e s. f.; distrugator adj.