DISTRÚGE distrúg vb. III. Tranz. (Cu privire la obiecte concrete) A face sa nu mai existe (spargind ruinind etc.); a nimici. Aceste ape violente care rup stinci doboara copaci distrug drumuri shi locuintze omeneshti... se numesc torentzi. MINERALOGIA 53. [Apa] ishi indreapta torentele de inalta tensiune asupra muntzilor distrugindui. BOGZA C. O. 179. ◊ Absol. Vintul... poate shi macina shi distruge. MINERALOGIA 29. ◊ Fig. Ia distrus fericirea. Forme gramaticale: perf. s. distrusei part. distrus.